Meditații Charles Spurgeon

29

Iulie

DIMINEAŢA

Însă eu sunt totdeauna cu Tine. Psalmi 73:23

Totdeauna” - 'în ciuda prostiei şi nebuniei pe care David le mărturiseşte lui Dumnezeu, adevărul adevărat este că David a fost salvat, acceptat şi binecuvântat de prezenţa constantă a lui Dumnezeu. Deplin conştient de propria lui stare pierdută, şi de firea lui înşelătoare şi rea, el cânta totuşi, într-o glorioasă izbucnire de credinţă: „însă eu sunt totdeauna cu Tine". Credinciosule, eşti forţat să intri în mărturia şi recunoaşterea psalmistului; doreşte-ţi să spui în acelaşi spirit: „însă, de când îi aprţin lui Christos, sunt totdeauna cu Dumnezeu!" Aceasta înseamnă că sunt mereu în mintea Lui; El se gândeşte mereu la binele meu. Sunt întotdeauna sub ochii Lui; ochiul Domnului nu doarme niciodată, ci veghează mereu la binele meu. Sunt totdeauna în mâna Sa, aşa că nimeni nu mă va putea smulge din ea.-Sunt totdeauna în inima Lui, înscris acolo ca un memorial, aşa cum purtau preoţii numele celor douăsprezece triburi în dreptul inimii. Tu te gândeşti totdeauna la mine, Doamne. Dragostea Ta încearcă mereu să mă prindă. Lucrezi întotdeauna pentru binele meu. M-ai pus ca pe o pecete pe mâna Ta cea dreaptă. Dragostea Ta este „mai tare ca moartea" (Cânt. 8:6). Apele cele mari nu pot să stingă dragostea, şi râurile n-ar putea s-o înece" (vers. 7). Ce har uimitor! Mă vezi în Christos, şi, chiar dacă sunt mânjit, mă laşi să port veşmintele lui Christos, spălate în sângele Său; astfel, pot sta în prezenţa Ta. Am întotdeauna bunăvoinţa Ta - „sunt totdeauna cu Tine". In textul acesta, sufletul încercat şi nefericit găseşte mângâiere - obosit de furtunile dinăuntru, priveşte la pacea de afară. „Insă" - o, spune-o în inima ta, şi nefericit găseşte mângâiere - obosit de furtunile dinăuntru, priveşte la pacea de afară. „Insă" - o, spune-o în inima ta, şi bucură-te de mângâiere. „însă eu sunt totdeauna cu Tine".

SEARA

Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine. Ioan 6:37

Aceasta declaraţie priveşte, în primul rând, doctrina alegerii. Sunt unii pe care Tatăl i-a dat lui Christos. Mă priveşte şi doctrina chemării efective. Cei care sunt daţi trebuie să ajungă. Oricât de tare s-ar împotrivi, vor fi aduşi din întuneric la lumina minunată a lui Dumnezeu. Textul nostru ne învaţă şi necesitatea indispensabilă a credinţei, fiindcă chiar şi aceia care îi sunt daţi lui Christos nu pot fi salvaţi până nu vin la Isus. Chiar şi ei trebuie să vină, fiindcă nu există altă cale spre cer în afară de Uşă, Christos Isus. Toţi cei pe care Tatăl i-a dat Mântuitorului trebuie să vină la El; nici unul nu poate intra în cer dacă nu a venit la Christos. O, câtă putere şi maiestate se află în cuvintele „va ajunge”. Christos nu spune că va avea puterea de a ajunge, sau că va putea ajunge dacă va dori, ci că „va ajunge". Prin mesagerii Săi, Cuvântul Său şi Duhul Său, Domnul Isus îndeamnă cu blândeţe oamenii să intre, ca să se bucure de ospăţul de nuntă. El face asta nu ca să încalce voinţa liberă a omului, ci prin puterea harului Său. Eu pot să-mi exercit puterea asupra voinţei altui om, dar el va rămâne liber, fiindcă constrângerea este exercitată în acord cu legile minţii umane. Domnul Isus ştie cum - prin argumente irezistibile adresate înţelegerii, şi prin influenţa misterioasă a Duhului Sfânt operând asupra tuturor puterilor şi pasiunilor sufletului - să supună orice om. In felul acesta, deşi omul a fost cândva rebel, se supune acum cu bucurie conducerii lui Christos, cucerit de dragostea divină. Cum vom şti că suntem aleşi de Dumnezeu? Vom şti după rezultate: îl vom accepta cu bucurie pe Christos şi vom veni la El cu credinţă simplă şi adevărată, sprijinindu-ne pe El, mântuirea şi dorinţa noastră. Cititorule, ai ajuns la Isus?