Meditații Charles Spurgeon

22

Iunie

DIMINEAŢA

El va zidi templul Domnului, va purta podoabă împărătească. Zaharia 6:13

Christos însuşi este ziditorul templului Său spiritual, şi El 1-a clădit pe stânca iubirii Sale neschimbătoare, a harului Său atotputernic, a adevărului Său infailibil. Dar aşa cum a fost cu templul lui Solomon, la fel se întâmplă şi cu acesta; materialele au nevoie să fie pregătite. Sunt destui cedri în liban, dar nu sunt pregătiţi pentru zidire. Nu sunt tăiaţi, făţuiţi şi transformaţi în scândurile a căror mireasmă va „înveseli" (Psalmi 46:4) curţile casei Domnului în paradis. Sunt destule pietre colţuroase în carieră; ele trebuie luate de acolo şi cioplite. Aceasta este munca lui Christos. Fiecare credincios trebuie pregătit, finisat şi făcut gata să-şi ocupe locul în templu; numai mâna lui Christos poate îndeplini munca de pregătire. Nenorocirile nu ne pot sfinţi, cu excepţia celor care sunt destinate acestui scop. Rugăciunile şi eforturile noastre nu ne pot face gata pentru cer, dar mâna lui Isus ne finisează inimile. Ca şi la clădirea templului lui Solomon „nici ciocan, nici secure, nici unealtă de fier nu s-au auzit în casă în timpul clădirii" (1 Regi 6:7), fiindcă totul se potrivea exact în locul pe care trebuia să-1 ocupe. La fel se întâmplă şi cu templul pe care îl construieşte Isus; pregătirea se face pe pământ. Când ajungem în ceruri, nu vom mai avea nevoie de sfinţire, nici de cioplire prin încercări, nici de netezire prin suferinţă. Nu, trebuie să fim pregătiţi aici. Christos va face totul dinainte. Şi după ce va termina, vom fi trecuţi de mâna iubirii peste cascada morţii şi aduşi în Ierusalimul ceresc, ca să rămânem veşnic stâlpi în templul Domnului nostru. Sub ochiul Lui şi paza Sa Clădirea se va înălţa Măreaţă, neclintită şi slăvită Cu toată strălucirea cerului împodobită.

SEARA

Ca să rămână lucrurile care nu se clatină. Evrei 12:27

Multe lucruri care se află în stăpânirea noastră în prezent pot fi clătinate, şi vai de creştinul care îşi pune nădejdea în ele, fiindcă nu există nimic statornic sub cerurile acestea schimbătoare; schimbarea este scrisă pe toate lucrurile. Totuşi avem anumite „lucruri care nu se clatină" şi vă invit să vă gândiţi la ele în seara aceasta. Dacă toate lucrurile care pot fi clătinate ne-ar fi luate, ne-am putea găsi mângâierea în lucrurile care nu pot fi clătinate, şi care rămân, oricât de mari ar fi pierderile tale, poţi să te bucuri de mântuirea prezentă. Stai la piciorul crucii lui Christos, încrezându-te doar în sângele Său preţios. Nici o cădere sau ridicare a pieții nu poate influenţa mântuirea ta prin EL Nici falimentul băncilor, nici eşecurile, nici ruina nu pot atinge asta. Eşti un copil al lui Dumnezeu în seara aceasta. Dumnezeu este Tatăl tău. Nici o schimbare a împrejurărilor nu îţi poate lua asta. Deşi, prin pierderi, eşti adus la sărăcie şi deposedare, poţi pune „El este încă Tatăl meu. In casa Tatălui meu sunt multe locaşuri; de aceea, nu mă voi tulbura". Mai ai o alta binecuvântare, iubirea lui Isus Christos. Cel care este Dumnezeu şi Om te iubeşte cu toată puterea naturii Sale afective — nimic nu poate schimba acest lucru. Smochinul poate să nu înflorească, şi oile pot „pieri din staule" (Habacuc 3:17). Aceste lucruri nu o îngrijorează pe cea care poate cânta „prea iubitul meu este al meu, şi eu sunt al lui" (Cânt. 2:16). Nu ne putem pierde partea cea bună şi moştenirea bogată. Oricâte necazuri ar veni, să ne purtăm ca nişte adulţi. Să demonstrăm că nu suntem nişte copilaşi, tulburaţi de relele acestei lumi care se clatină. Patria noastră este ţara lui Emanuel, şi speranţa noastră vine din cer; de aceea, liniştiţi ca oceanul în timpul verii, vom privi căderea tuturor lucrurilor pământeşti, şi ne vom bucura în Dumnezeul mântuirii noastre.