Meditații Charles Spurgeon

20

Iunie

DIMINEAŢA

Căci iată, voi porunci şi voi vântura casa lui Israel din toate neamurile, cum se vântură cu ciurul fără să cadă un singur bob la pământ! Amos 9:9

Orice vânturare vine la porunca şi cu permisiunea Domnului. Satana a trebuit să ceară permisiunea ca să ridice mâna asupra lui Iov. Mai mult, într-un anume sens, vânturarea noastră este lucrarea cerului, fiindcă textul spune „voi vântura casa lui Israel". Satana, ca un topor de oase, poate să ţină ciurul, sperând să distrugă bobul, dar mâna atotputernică a Stăpânului desăvârşeşte purificarea grâului prin însuşi procesul pe care duşmanul îl vrea nimicitor. Tu bob din grânarul Domnului, preţios dar mult vânturat, mângâie-te cu gândul binecuvântat că Domnul conduce îmblătitul şi vânturatul spre propria Sa slavă, şi spre folosul tău veşnic. Domnul Isus va folosi vânturătoarea din mâna Lui şi va despărţi boabele bune de gunoaie. Tot ce nu este Israel va fi îndepărtat de Israel. Grămada de pe duşumeaua hambarului nu este hrană curată; de aceea, procesul de cernere trebuie adus la îndeplinire. în ciur, numai greutatea adevărată are putere. Pleava şi paiele, care sunt uşoare, zboară în faţa vântului, şi rămâne numai bobul greu. Observaţi completa siguranţă a grâului Domnului; chiar şi celor mai mici boabe li s-a făgăduit că vor fi păstrate. Dumnezeu însuşi vântură, şi aceasta este o lucrare grea şi teribilă. El îi vântură în toate locurile, „din toate Ramurile"; El îi vântură în mod real, „cum se vântură cu ciurul"; şi totuşi, în ciuda greutăţilor, nici cel mai mic şi mai uşor bob nu cade pe pământ. Fiecare credincios este preţios în ochii Domnului. Adevăratul păstor nu pierde nici o oaie, bijutierul nu pierde nici un diamant, mama nu-şi pierde nici un copil şi omul nici o parte a trupului. Nici Domnul nu va pierde vreun membru al poporului Său răscumpărat. Oricât de mici am fi, dacă suntem ai Domnului, putem să ne bucurăm că vom fi păstraţi pentru Isus Christos" (Iuda 1).

SEARA

Îndată, ei şi-au lăsat mrejele, şi au mers după EL Marcul:18

De îndată ce au auzit chemarea lui Isus, Simon şi Andrei au ascultat fără comentarii. Dacă am pune întotdeauna în practică ceea ce auzim, prompt şi cu hotărâre, la prima ocazie favorabilă, înţelegerea harului şi citirea cărţilor sfinte ne-ar îmbogăţi spiritual. Cel care are grijă să mănânce imediat nu-şi pierde pâinea. Cel care face fapte conform unei doctrine, nu-i poate pierde beneficiile. Mulţi cititori şi ascultători sunt motivaţi să se schimbe, dar, din nefericire, proiectul rămâne un boboc care nu înfloreşte niciodată; de aceea, nu are nici un fruct. Ei aşteaptă, şovăie, şi apoi uită, până când, asemeni eleşteielor în nopţile cu îngheţ, şi care, atunci când soarele străluceşte ziua, se dezgheaţă doar pentru a îngheţa din nou. Fatalul mâine este roşu de sângele hotărârilor deşarte care au murit; el este abatorul nevinovaţilor. Suntem foarte îngrijoraţi când ne gândim că acest devotional de seară va rămâne neroditor, şi ne rugăm ca cititorii să nu rămână doar cititori, ci să se transforme în „împlinitori ai Cuvântului" (Iacov 1:22). Practicarea adevărului este cea mai profitabilă lectură. Dacă cititorul este impresionat de o îndatorire în timpul citirii acestor pagini, să se grăbească să o îndeplinească înainte ca lumina sfânta să se îndepărteze de sufletul lui. Mai bine să-şi părăsească cuibul, şi tot ce are, decât să nu răspundă chemării Stăpânului. Nu oferiţi loc diavolului prin amânare! Mişcaţi-vă atunci când ocazia şi redeşteptarea sunt într-o conjunctură fericită. Nu vă lăsaţi prinşi de propriile cuiburi, rupeţi funiile asemănării cu lumea. Mergeţi acolo unde vă cheamă slava. Ferice de scriitorul care găseşte cititori hotărâţi să-i urmeze învăţăturile; recolta lui va fi însutită, şi Stăpânul îl va primi cu mari onoruri. Să ajute Dumnezeu ca aceasta să fie şi răsplata acestor scurte meditaţii şi sugestii grăbite. Ingăduie-o, Doamne, robului Tău!