Meditații Charles Spurgeon

17

Iunie

DIMINEAŢA

Vino în ajutor, Doamne. Psalmi 12:1

Rugăciunea în sine este remarcabilă, fiindcă este scurtă, potrivită, concisă şi sugestivă. David jeleşte pieirea oamenilor evlavioşi, şi de aceea îşi înalţă inima în implorare. Când creatura se prăbuşeşte, aleargă spre Creator. Este evident că David îşi simţea slăbiciunea, fiindcă de altfel nu ar fi strigat după ajutor. În acelaşi timp, el intenţiona sincer să se străduiască pentru cauza adevărului, fiindcă cuvântul „ajutor" nu este posibil atunci când noi înşine nu facem nimic. Există multă sinceritate, claritate de percepţie şi limpezime de exprimare în această rugăciune scurtă — mai mult, într-adevăr, decât în lungile dizertaţii ale anumitor profesori. Psalmistul aleargă direct la Dumnezeu, cu o rugăciune bine gândită; el ştie ce caută şi ştie unde să caute. Doamne, învaţă-ne să ne rugăm în acelaşi mod binecuvântat. Ocaziile pentru folosirea acestei rugăciuni sunt frecvente. În nenorocirile providenţiale, este foarte potrivită pentru credincioşii încercaţi care văd că nu au nici un ajutor. Studenţii care se află în dificultăţi doctrinale pot să obţină lumină strigând „vino în ajutor, Doamne" către Duhul Sfânt, marele învăţător. Luptătorii spirituali angajaţi în lupte lăuntrice pot să trimită după întăriri la tron, şi acesta este un model de cerere. Lucrătorii pe ogorul cerului pot obţine har prin ea în vreme de nevoie. Păcătoşii care se îneacă în îndoieli şi temeri pot să înalţe aceeaşi cerere; de fapt, această rugăciune poate servi oricărui suflet în nevoie, în orice împrejurare, timp şi loc. „Vino în ajutor, Doamne" ne va sluji în viaţă şi în moarte, în suferinţă şi în lucrare, în bucurie şi în durere. În El vom găsi ajutorul. Să nu întârziem să strigăm către El. Răspunsul la rugăciune este sigur, daca rugăciunea este oferită sincer lui Isus. Caracterul Domnului ne asigură că El nu-şi va părăsi poporul. Relaţia Sa ca Tată şi Mire ne garantează ajutorul Lui. Darul Său, Isus, este o promisiune pentru orice lucru bun, şi promisiunile Lui se sprijină pe „nu te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor" (Isaia 41:13).

SEARA

Atunci a cântat Israel cântarea aceasta: „Ţâşneşte, fântână! Cântaţi în cinstea ei!" Numeri 21:17

Fântâna de la Beer din pustie era vestită fiindcă era subiectul unei făgăduinţe: „la această fântână Domnul a zis lui Moise: strânge poporul, si le voi da apă" (Numeri 21:16). Poporul avea nevoie de apă, şi apa le-a fost făgăduită prin îndurarea Dumnezeului lor. Noi avem nevoie de harul ceresc, şi în legământul Său Domnul s-a obligat să ne dea tot ce cerem. Fântâna a devenit cauza unui cântec. Înainte ca apa să ţâşnească, credinţa a făcut poporul să cânte, şi când au văzut izvorul cristalin bulbucind, cântecul a devenit mai voios. In acelaşi fel, cei care cred în făgăduinţele lui Dumnezeu ar trebui să se bucure la perspectiva redeşteptării divine în sufletele noastre. Atunci când o experimentăm ar trebui să fim cuprinşi de o bucurie sfântă. Suntem însetaţi? Să nu ne plângem, să cântăm. Setea spirituală este greu de îndurat, dar noi nu trebuie să o îndurăm. Făgăduinţa arată o fântână; să ne întărim şi să o căutăm. In continuare, fântâna este centrul rugăciunii. „Ţâşneşte, fântână". Trebuie să căutăm ceea ce a promis Dumnezeu că ne va da, fiindcă altfel se va crede că nu avem nici dorinţă, nici credinţă. Să ne întrebăm în seara aceasta dacă nu am făcut simple formalităţi din citirea Scripturii şi din exerciţiile devoţionale; ele ar trebui să fie un canal de har pentru sufletele noastre. O, fie ca Dumnezeu Duhul Sfânt să lucreze în noi cu toată puterea Sa, şi să ne umple cu toată plinătatea lui Dumnezeu! In cele din urmă, fântâna este obiectul unui efort „Au săpat-o mai marii poporului cu toiagul lor de cârmuire" (vers. 18). Domnul vrea să fim activi în obţinerea harului. Toiegele noastre nu sunt adaptate pentru săpat nisipul, dar noi trebuie să le folosim cu maximă îndemânare. Rugăciunea nu trebuie neglijată; adunarea noastră împreună nu trebuie uitată; hotărârile nu trebuie slăbite. Domnul ne va da pace din belşug, dar nu ca răsplată a leneviei. Să ne deşteptăm deci şi să-1 căutăm pe Cel din care ţâşneşte apă vie.