Meditații Charles Spurgeon
18
Iunie
DIMINEAŢA
Răscumpărătorul tău. Isaia 54:5
Isus, Răscumpărătorul, este al nostru pentru totdeauna, Toate slujbele lui Christos sunt puse în serviciul nostru. El este Rege pentru noi, Preot pentru noi, şi Profet pentru noi. Oricând găsim un nou titlu al Răscumpărătorului trebuie să ni-1 însuşim ca şi pe celelalte. Toiagul păstorului, nuiaua tatălui, sabia căpeteniei, mitra preotului, sceptrul prinţului, mantia profetului — toate sunt ale noastre. Isus nu are nici o demnitate pe care să nu o folosească pentru slăvirea noastră şi nici o prerogativă pe care să nu o exercite în apărarea noastră. Plinătatea Sa dumnezeiască este vistieria noastră statornică şi inepuizabilă. Umanitatea pe care a purtat-o pentru noi este a noastră în toată desăvârşirea ei. Nouă ne comunică desăvârşitul nostru Domn Hrirtutea nepătată a unui caracter perfect; nouă ne oferă El eficacitatea merituoasă a unei vieţi devotate; asupra noastră îşi Varsă răsplata unei supuneri ascultătoare şi a unei slujiri neîncetate. El transformă veşmântul neîncheiat al vieţii Sale în acoperământul nostru de frumuseţe, virtuţile strălucitoare ale caracterului Său în bijuteriile noastre, şi slăbiciunea supraomenească a morţii Sale în lauda şi gloria noastră. El ne-a lăsat prin testament ieslea Sa, din care am aflat că Dumnezeu a coborât la om, şi Crucea Sa, care să ne înveţe cum să urcăm noi la Dumnezeu. Toate gândurile, emoţiile, acţiunile, declaraţiile, minunile şi mijlocirile Sale au fost făcute pentru noi. El a păşit pe drumul suferinţei în folosul nostru şi ne-a lăsat ca moştenire cerească toate rezultatele muncii Sale de o viaţă. Acum, El este al nostru, ca şi înainte, şi nu se ruşinează să fie numit Domnul nostru Isus Christos, deşi El este cel binecuvântat şi singurul Monarh, Regele Regilor şi Domnul Domnilor. Christosul nostru este Christos pretutindeni şi oricând, pentru totdeauna şi cu tot mai multă bucurie. O suflete, prin puterea Duhului Sfânt, cheamă-ţi în dimineaţa aceasta „Răscumpărătorul".
SEARA
Eu intru îa grădina mea, soro, mireaso. Cântarea Cântărilor 5:1
Inima credinciosului este grădina lui Christos. El a cumpărat-o cu sângele Său preţios, şi acum intră în ea şi o cere pentru El. O grădină implică separarea. Ea nu este proprietate publică, nu este o sălbăticie. Este îngrădită şi împrejmuită. Ar fi bine ca zidul de despărţire dintre biserică şi lume să fie mai limpede şi mai puternic. E trist să auzi un creştin spunând „ei bine, nu-i nici un rău să faci asta; nu-i nici un rău să faci cealaltă", apropiindu-se de lume cât se poate de tare. Harul este în declin în sufletul care se întreabă cât de departe poate să meargă în asemănarea cu lumea. O grădină este un loc de frumuseţe. Ea depăşeşte frumuseţea terenurilor sălbatice şi necultivate. Adevăratul creştin trebuie să caute să fie mai strălucitor în viaţă decât cel mai bun moralist, fiindcă grădina lui Christos trebuie să aibă cele mai frumoase flori. Cele mai bune daruri ale noastre sunt sărace în comparaţie cu ceea ce merită Christos; să nu-L supărăm cu plante ofilite şi pipernicite. Cei mai rari, frumoşi şi aleşi crini şi trandafiri înfloresc în locul pe care Christos îl numeşte al Său. Grădina este un loc de creştere. Sfinţii nu trebuie să rămână nedezvoltaţi, la stadiul de mugure şi boboc. Noi trebuie să creştem „în harul şi cunoştinţa Domnului și Mântuitorului nostru Isus Christos" (2 Petru 3:18). Creşterea va fi rapidă dacă Isus este grădinarul şi Duhul Sfânt roua de sus. O grădină este un loc în care să te retragi. Domnul Isus Christos ne rezervă sufletele ca pe un loc în care să se manifeste într-un fel pe care nu-1 arată lumii. O, dacă creştinii ar fi mai rezervaţi, şi dacă şi-ar ţine inimile mai bine păzite pentru Christos! Noi ne tulburăm şi ne îngrijorăm adesea, ca şi Marta, din prea multa slujire, şi nu mai avem camera Mariei, în care să stăm la picioarele lui Isus. Fie ca Domnul să ne ude şi astăzi grădina cu stropii harului Său.