Meditații Charles Spurgeon

9

Martie

DIMINEAŢA

Toată fiinţa lui este plină de farmec. Cântarea Cântărilor 5:16

Suprema frumuseţe a lui Isus are forţă de atracţie asupra tuturor. Iubirea pe care o stârneşte ea este mai puternică decât admiraţia. El este mai mult decât plăcut şi frumos; El este fermecător. Cu siguranţă că poporul lui Dumnezeu poate justifica folosirea acestui cuvânt, fiindcă El este obiectul iubirii lor înflăcărate, iubire întemeiată pe excelenţa intrinsecă a persoanei Sale şi pe perfecţiunea completă a desăvârşirilor Sale. (Ucenici ai lui Isus, uitaţi-vă la buzele Mântuitorului şi spuneţi dacă nu sunt ele cele mai dulci? Nu vi se aprinde inima când vorbiţi cu El pe cale? Închinători ai lui Emanuel, priviţi-i capul din aur de preţ şi spuneţi-mi dacă gândurile Sale nu vă sunt scumpe. Nu este adoraţia voastră amestecată cu afecţiune în timp ce vă închinaţi în faţa Celui care este „ca Libanul, un tânăr ales ca cedrii" (Cânt. 5:15)?
Nu este farmec în fiecare trăsătură a Sa, şi împrăştie întreaga Lui persoană o mireasmă aleasă, astfel încât toate fecioarele să-L iubească? Există o parte a trupului Său slăvit care să nu fie desăvârşită, o însuşire a persoanei Sale care să nu fie ca un izvor răcoros pentru sufletele noastre, o îndatorire a Lui care să nu fie legată de inima ta? Dragostea noastră nu este un sigiliu care îi pecetluieşte doar inima. Ea se aşează şi pe braţele puterii Sale. Nu este nici o parte a fiinţei Sale pe care să nu o iubim. Îi ungem întreaga fiinţă cu nardul preţios al iubirii noastre arzătoare. Vrem să-I imităm întreaga viaţă; Vrem să-I copiem întregul caracter. În orice altă fiinţă vedem un cusur. În El totul este perfect. Până şi cei mai buni dintre sfinţii Săi au o pată pe veşminte, o cută pe frunte. El nu are decât farmec. Toţi sorii pământeşti au petele lor. Cea mai frumoasă lume are pustiul ei. Nu putem să iubim toate lucrurile frumoase, dar Christos Isus este aurul fără amestec, lumina fără întuneric, gloria fără nori — „toată fiinţa lui este plină defarmec".

SEARA

Rămâneţi în Mine. Ioan 15:4

Comuniunea cu Christos este leacul sigur al oricărei boli. Fie că este durere amară sau exces de plăcere, tovărăşia cu Isus va vindeca durerea uneia şi dezechilibrul celeilalte. Trăieşte alături de Isus, creştine, şi nu contează dacă locuieşti pe muntele onorurilor sau în valea umilinţei. Trăind alături de Isus, eşti acoperit de aripile lui Dumnezeu; sub tine se află „braţele Lui cele veşnice" (Deuteronom 33:27). Nu lăsa nimic să te oprească de la această sfântă tovărăşie, care este privilegiul sufletelor unite cu Domnul. Nu te mulţumi cu câte o întâlnire când şi când, ci caută-I întotdeauna tovărăşia. Doar în prezenţa sa vei afla mângâiere şi adăpost. Isus nu vrea să fie un prieten care ne cheamă uneori, ci Cel care păşeşte mereu alături de noi. Ai în faţa ta un drum greu? Călătorule spre ceruri, ai grijă să nu porneşti fără Călăuză. Trebuie să treci printr-un cuptor aprins? Nu intra dacă nu îl ai pe Fiul lui Dumnezeu alături, cum l-au avut Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Trebuie să te lupţi cu păcatele tale în bătălia Ierihonului? Nu începe războiul până ce nu vezi pe Căpetenia oştirii Domnului cu sabia în mână, aşa cum L-a văzut Iosua. Eşti chemat să te întâlneşti cu Esau în ispite? Nu te întâlni până nu biruieşti îngerul la pârâul Iaboc, asemeni lui Iacov. In orice caz, în orice condiţii, ai nevoie de Isus. Când se vor deschide porţile de fier ale morţii, vei avea cea mai mare nevoie de El. Ţine-te aproape de Mirele tău. Sprijină-ţi capul pe pieptul Său, şi cere să fii înviorat cu vinul înmiresmat al rodiilor Sale. Atunci vei fi găsit de El ,fără pată, fără Zbârcitură, sau altceva de felul acesta" (Efeseni 5:27). De vreme ce ai trăit aici cu El şi în El, vei rămâne cu El pentru totdeauna.