Meditații Charles Spurgeon

28

Februarie

DIMINEAŢA

De la El vine nădejdea. Psalmi 62:5

Folosirea acestui limbaj este privilegiul credinciosului. Dacă aşteaptă ceva din lume, este o „nădejde" slabă. Dar dacă aşteaptă ca Dumnezeu să-i împlinească nevoile cu binecuvântări
materiale sau spirituale, aşteptările nu-i vor fi zadarnice. In mod constant, poate să apeleze la banca credinţei şi spesanţei şi să-şi împlinească nevoile din bogăţia bunătăţii lui Dumnezeu. Ştiu un singur lucru: dacă mi s-ar oferi toată bogăţia familiei Rothschild, aş refuza şi aş prefera să-L am bancher pe Dumnezeu. Domnul meu nu-şi lasă niciodată promisiunile neonorate. Când ne prezentăm cererile în faţa tronului Său, nu ne trimite niciodată înapoi fără răspuns. De aceea, voi aştepta oricât în faţa uşii Lui, ştiind că mâna iubitoare a harului deschide întotdeauna. In această dimineaţă ÎI voi încerca din nou. Dar mai avem şi alte aşteptări, care nu se limitează la viaţa aceasta. Vom muri curând, şi atunci vom vedea că „de la El vine nădejdea". Oare nu aşteptăm îngerii să ne ducă la El atunci când zăcem pe patul de suferinţă? Credem că, atunci când pulsul bate tot mai slab și inima încetineşte, un sol îngeresc se arată lângă pat şi şopteşte: „suflete obosit, vino cu mine!" Apropiindu-ne de poarta cerului, aşteptăm să auzim invitaţia „veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, să moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la Intemeierea lumii" (Matei 25:34). Ne aşteptăm la harpe de aur şi Coroane de slavă, sperăm să ne aflăm în mulţimea care va sta în faţa tronului. Privim înainte şi aşteptăm cu dor timpul când vom fi ca Domnul, fiindcă „îl vom vedea aşa cum este" (1 Ioan 3:2). Dacă acestea sunt şi aşteptările tale, suflete, trăieşte astăzi cu Dumnezeu. Dacă trăieşti cu dorinţa şi hotărârea de a-L lăuda pe Cel care ne împlineşte toate nevoile, şi care ne-a ales, răscumpărat şi chemat prin harul Său, atunci vei vedea că orice „nădejde" şi se va împlini în mod slăvit.

SEARA

Făina din oală n-a scăzut, şi undelemnul din ulcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l spusese Domnul prin Ilie. 1 împăraţi 17:16

Iată credincioşia iubirii divine. Gândeşte-te că femeia aceasta avea nevoi zilnice. Trebuia să se hrănească pe ea şi trebuia să-şi hrănească fiul în timpul foametei; pe deasupra, acum trebuia să-1 hrănească şi pe Ilie. Dar deşi nevoia era de trei ori mai mare, mâncarea nu s-a terminat fiindcă avea provizii constante. In fiecare zi mergea la oală, dar cantitatea rămâne aceeaşi. Şi tu, iubite cititor, ai nevoi zilnice. Fiindcă vin atât de des, eşti înclinat să te temi că oala cu făină se va goli într-o zi, şi că ulciorul cu ulei te va dezamăgi. Fii liniştit, conform Cuvântului lui Dumnezeu, acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Deşi fiecare nouă zi va aduce noi probleme, va aduce de asemeni şi noi provizii. Chiar dacă ai trăi anii lui Metusalah, şi nevoile tale ar fi la fel de numeroase ca nisipul mării, harul şi mila lui Dumnezeu îţi vor împlini toate necesităţile, şi nu vei cunoaşte niciodată lipsa. Timp de trei ani, ţinutul în care trăia văduva nu a văzut nici un strop de ploaie, şi stelele nu au vărsat nici o lacrimă de rouă peste pământul pustiit. Foametea, disperarea şi moartea au transformat ţara într-un deşert, dar femeia aceasta nu a simţit foamea niciodată, fiindcă a avut belşug întotdeauna. La fel se va întâmpla şi cu tine. Vei vedea cum se risipesc nădejdile păcătoşilor, fiindcă se încred în propria lor putere. Vei vedea cum se clatină încrederea fariseilor, fiindcă şi-au clădit speranţele pe nisip. Iţi vei vedea chiar propriile planuri spulberate, dar vei găsi apărare la Stânca mântuirii. Pâinea nu îţi va lipsi, şi vei avea apă din belşug. Este mai bine să-1 ai pe Dumnezeu de partea ta, decât să deţii controlul asupra tuturor băncilor. Poţi să cheltui întreaga bogăţie a Indiei, dar bogăţia infinită a lui Dumnezeu nu se sfârşeşte niciodată.