Domnul este aproape GBV

Are Dumnezeu Duhul Sfânt încă deplină libertate să lucreze în strângerile noastre laolaltă, prin cine vrea El și pentru ce vrea El? Cât de mult este recunoscută singura autoritate a Domnului în adunarea Sa și asupra slujitorilor Săi? Ne este suficientă mana cerească, sau dorim hrana lumii și a pământului (literatură, radio, televizor, reclame)? Cât de mult ne satisfac lucrurile duhovnicești și cât loc ocupă în viața noastră practică lucrurile pământești (bani, casă, îmbrăcăminte, lux etc.)? Ne‑am dezbrăcat noi, în mod practic, „de omul cel vechi, care se strică după poftele înșelătoare, […] și ne‑am îmbrăcat cu omul cel nou, creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea și sfințenia adevărului“ (Efeseni 4.20‑24; Coloseni 3.9‑11)? Luptăm noi consecvent ca să luăm în stăpânire lucrurile cerești și să le simțim gustul? Este recunoscută la noi singura autoritate a Domnului și slujba Sa preoțească? Ne întrebăm noi, în practica vieții noastre personale, în toate situațiile: «Doamne, ce vrei Tu să fac?».

Ar trebui să punem totul în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, ca să‑L lăsăm pe Domnul să ne arate starea noastră practică. Să ne gândim că toate aceste principii lumești atrag după sine sentința morții din partea lui Dumnezeu asupra noastră și că orice pătare cu ceea ce este caracterizat de aceste principii nu numai că ne murdărește pe noi, dar aduce atingere mărturiei lui Dumnezeu în această lume. Să ne folosim de bunătatea Sa minunată și de harul Său, care și pentru aceste lucruri a pregătit, în grija Sa, un mijloc care ne poate curăți!

A fost plăcerea lui Dumnezeu ca, în ultimele zile în care trăim, să pună iarăși în lumină adevărul cu privire la casa Lui și totodată cu privire la slujba preoțească aflată în legătură cu această casă. Dar, oricât de minunată ar fi această slujbă, principiul rămâne același, anume că El vrea să fie sfințit în aceia care se apropie de El. Cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atât mai necesar este să avem parte de sfințenia Sa.

H. L. Heijkoop