Domnul este aproape GBV

La această scenă se face doar aluzie, nefiind descrisă, fiindcă Apocalipsa nu are rolul de a detalia scenele gloriei. În paradisul lui Dumnezeu sunt lucruri care nu pot fi descrise celor aflați încă în trupuri muritoare și care nici nu pot fi înțelese de către ei. Scriptura însă ne‑a spus suficient de mult despre ele, pentru ca inimile noastre să tânjească după ziua nunții Mielului, după acea zi de mult stabilită în planurile lui Dumnezeu, preînchipuită în multe scene de căsătorie și vestită mai dinainte de profeți și de apostoli. Este ziua către care Mireasa călătorește pe pământ, zi pe care Hristos o așteaptă în ceruri, ziua bucuriei inimii Lui!

Când, în cele din urmă, această zi va veni, ea va fi sărbătorită cu un ospăț, fiindcă nu va fi doar o nuntă, ci va fi o cină a nunții Mielului. Va fi cu adevărat ziua bucuriei inimii Lui, dar vor fi chemați și alții ca să se bucure de această cină. Ei vor fi acolo nu ca Mireasă a Mielului, ci ca oaspeți la nuntă. Ei nu sunt îngerii, fiindcă sunt „chemați“. Îngerii care și‑au păstrat starea dintâi nu sunt numiți „chemați“. Chemarea este pentru oamenii căzuți. O mare mulțime dintre ei au fost chemați, prin har, de către Dumnezeu, de‑a lungul veacurilor de dinainte de cruce. Ei nu vor forma Mireasa lui Hristos, ci, la fel ca însoțitoarele care o urmează pe fiica Împăratului, vor fi aduși la Împărat: „Fecioarele care o urmează, însoțitoarele ei, îți vor fi aduse. Vor fi aduse cu bucurie și veselie, vor intra în palatul Împăratului“ (Psalmul 45.13‑15).

Fie că este vorba de oștirile îngerești, fie de Mireasă, fie de oaspeți, cu toții se vor pleca în închinare înaintea Mielului. Cu glas ca de ape multe și ca de tunete puternice, ei vor spune: „Să ne înveselim, să ne bucurăm și să‑I dăm glorie!“.

H. Smith