Domnul este aproape GBV

Aceasta poate fi o motivație puternică pentru toți cei care doresc să lucreze pentru Dumnezeu în aceste zile de slăbiciune! Trebuie să stăm mai mult în prezența lui Dumnezeu, iar aceasta să vină dintr‑un simțământ real; cu cât vom simți mai mult nevoile din jurul nostru, cu atât vom avea mai mult din duhul de rugăciune. Și acesta este duhul de rugăciune de care avem nevoie – acela care Îi dă lui Dumnezeu locul care I se cuvine Lui, cel de Dăruitor, iar nouă ne dă locul care ni se cuvine nouă, cel de primitori.

Subiectul unirii celor credincioși în rugăciune este o practică atât de neglijată de noi într‑un timp în care este atât de necesară. Se va observa că viața colectivă și energia, slujirea și mărturia acesteia vor fi direct proporționale cu măsura încrederii în Dumnezeu în rugăciune, în comun. Acolo unde nu există întâlniri publice de rugăciune, în mod sigur va fi lipsă de slujire și de mărturie; interesele Bisericii lui Dumnezeu nu sunt împlinite și, drept consecință, lucrurile de pe pământ vor ocupa un loc mult prea important în mințile creștinilor. Dacă simțim că suntem slabi ca grup, va exista o exprimare colectivă a acestei slăbiciuni și o reînnoire a puterii colectivului. Cred că se poate observa că toate mișcările importante din poporul lui Dumnezeu au fost rezultatul rugăciunii venite din inimi unite. Și am putea adăuga că este normal să fie așa. Nu ne putem aștepta ca Dumnezeu să toarne harul Său revigorator asupra acelora care se odihnesc satisfăcuți cu moartea și cu răceala lor spirituală. Îndemnul este acesta: „Deschide‑ți gura larg și ți‑o voi umple“ (Psalmul 81.10). Dacă nu ne vom deschide gurile, cum ar putea Dumnezeu să le umple? Dacă suntem satisfăcuți cu ce avem, cum ne putem aștepta la mai mult? Prin urmare, ar trebui să ne facem un scop din a‑i însufleți pe creștinii cu care ne strângem și să‑L căutăm pe Domnul uniți în rugăciune, iar dacă vom face acest lucru, putem fi siguri că rezultatele binecuvântate nu vor întârzia să apară.

C. H. Mackintosh