Domnul este aproape GBV

Luca, doctorul preaiubit, autorul celei de‑a treia Evanghelii și al cărții Faptele Apostolilor, se afla și el cu apostolul și îi saluta pe coloseni. El era probabil păgân prin naștere, pentru că nu este menționat împreună cu cei „din circumcizie“, tovarăși de slujbă ai lui Pavel; dar nu știm când și cum a fost convertit. El se alătură lui Pavel în Troa și devine un fidel însoțitor al său (Fapte 16.10; cuvântul „noi“ indică prezența lui). El a rămas, fără îndoială, la Filipi, după plecarea lui Pavel, deoarece nu‑l regăsim decât în Fapte 20.6, când pleacă din Filipi împreună cu apostolul și‑l însoțește la Ierusalim (Fapte 21, până la versetul 18). Apoi, când s‑a hotărât ca Pavel să plece la Roma, Luca merge cu el în acea călătorie dificilă și plină de pericole – exemplu grăitor al devotamentului său (Fapte 27.1). Acum îl regăsim aici, lângă apostol. Iar când ultimele zile ale apostolului se apropiaseră, când acesta nu mai aștepta altceva decât cununa de martir aici, pe pământ, și cununa dreptății sus, în cer, „numai Luca“ este cu el (2 Timotei 4.11), toți ceilalți părăsindu‑l. Ce poveste emoționantă de loialitate ne este redată în aceste câteva trăsături sporadice din viața preaiubitului doctor! Astfel l‑a onorat Dumnezeu pe acest colaborator al lui Pavel (Filimon 24).

Cu totul diferită este istoria lui Dima. Scrisoarea către Filimon îl menționează în numărul colaboratorilor lui Pavel (Filimon 24), dar aici, numele lui este menționat singur. El îi salută pe coloseni. Există în această expresie, „și Dima“, ceva rece, care anticipează ceea ce apostolul va trebui să scrie mai târziu cu privire la el: „Dima m‑a părăsit, iubind veacul de acum“ (2 Timotei 4.9). Vai! Câți nu sunt dintre acești slujitori ai Domnului care, după o slujire loială, mai lungă sau mai scurtă, au făcut precum Dima, au iubit veacul de acum, căutând ceea ce acesta le oferea! Ce a ajuns slujba lor? Exemplul acestui sărman Dima este un avertisment foarte serios.

H. Rossier