Domnul este aproape GBV

Credința lui Iosif se îndreaptă spre țara făgăduinței. După cum era un lucru sigur că Dumnezeu avea să cerceteze poporul Său în har, pentru a‑i scoate din Egipt, la fel de sigur era și faptul că El Își va întinde mâna, în marea Sa putere eliberatoare, pentru a‑i duce în țara planurilor Sale – „o țară bună și mare, […] o țară în care curge lapte și miere“. Iosif moare, dar nu există nicio umbră care să întunece ceasul plecării lui, pentru că el vede prin credință că toate binecuvântările cu privire la un viitor atât de îndepărtat se bazează pe credincioșia și pe puterea Dumnezeului cel viu.

Ce mărturie trebuie să fi fost de‑a lungul secolelor pentru israeliți sicriul lui Iosif, reamintindu‑le întotdeauna că nici chiar moartea nu Îl poate împiedica pe Dumnezeul cel viu să‑Și împlinească toate planurile Sale și să‑Și ducă la bun sfârșit hotărârea pe care a luat‑o cu privire la poporul Său!

La fel stau lucrurile și cu poporul lui Dumnezeu din timpul de azi. Credința privește dincolo de valea umbrei morții, spre casa planurilor eterne ale lui Dumnezeu. În prezența morții, credința, ca și în timpurile de odinioară, se bazează pe Dumnezeul învierii. Fie ca, pe măsură ce credința noastră privește spre Omul înviat aflat în glorie, slava trecătoare a acestei lumi muribunde să devină tot mai neînsemnată ca valoare pentru noi, astfel încât, uitând ce este în urmă, să apucăm lucrurile care sunt înainte, în timp ce așteptăm momentul în care, cu siguranță, Domnul Își va cerceta poporul, moment când „Domnul Însuși, cu strigăt, cu glas de arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, va coborî din cer; și întâi vor învia cei morți în Hristos; apoi noi, cei vii, care rămânem, vom fi răpiți în nori împreună cu ei, pentru a‑L întâmpina pe Domnul în văzduh: și astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul“ (1 Tesaloniceni 4.16,17).

H. Smith