Domnul este aproape GBV
Unde vei găzdui tu, voi găzdui și eu.
Rut 1.16
Ce pline de semnificație sunt aceste cuvinte rostite de Rut! Ea nu folosește cuvântul „a locui“; noi nu avem pe pământ un loc stabil, așa cum n‑a avut nici Capul Adunării, Domnul cel lepădat. Adunarea este străină pe pământ, căci cetățenia ei este în ceruri. Timpul pe care îl are de petrecut în lume este numit de Scriptură „noapte“, căci vremea în care Fiul lui Dumnezeu este încă respins nu poate fi decât întuneric (Romani 13.11‑14; 1 Tesaloniceni 5.4‑7; Ioan 13.30; 2 Petru 1.19). Pentru Adunare, noaptea se sfârșește când Luceafărul de dimineață vine s‑o ia din locul unde stăpânește întunericul. Pentru pământ, noaptea încetează când va răsări Soarele Dreptății, cu vindecarea pe aripile Sale (Maleahi 4.2). Acum însă, Adunarea este într‑o lume care L‑a lepădat pe Domnul. Ea este părtașă la lepădarea și la suferințele Lui. Aceasta înseamnă „noapte“. Iar acest lucru este cu atât mai real, cu cât creștinătatea, în ansamblu, nu mai recunoaște autoritatea Domnului, ea identificându‑se de mult cu lumea.
Rut însă, într‑o vreme de întuneric, de noapte, s‑a identificat cu mărturia, atunci când putea fi socotită o văduvă. Ea se aștepta să aibă de suferit din partea lumii. Știa că frații și surorile nu se arată întotdeauna plini de iubire și că, adesea, în mijlocul lor se manifestă carnea, firea păcătoasă. Mai știa că Satan caută pe toate căile să aducă tulburare între ei. Și totuși, pentru că era vorba de mărturia lui Dumnezeu, ținea mult să fie legată de ea, în ciuda tuturor acestor slăbiciuni. De aceea a putut să spună: „Poporul tău va fi poporul meu, Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu“. Rut nu și i‑a ales pe cei de care voia să fie legată, ci pe aceia care aparțineau mărturiei, care făceau parte din familia lui Dumnezeu. Cei care aparțin Domnului Isus, aceia erau poporul ei. Ea voia să fie legată de ei, oricare ar fi fost personalitatea lor, caracterul lor sau condiția lor socială și oricum ar fi fost țara în care trăiau. Dumnezeul rămășiței credincioase, Însuși Dumnezeul Domnului Isus Hristos, era Dumnezeul ei!
H. L. Heijkoop