Domnul este aproape GBV
El a mers într‑o cetate numită Nain, și cu El mergeau mulți ucenici ai Săi și o mare mulțime. Și, când S‑a apropiat de poarta cetății, iată, duceau afară un mort, singurul fiu al mamei lui, și ea era văduvă; și o mulțime foarte mare din cetate era împreună cu ea.
Luca 7.11,12
Învierea fiului văduvei din Nain este una dintre cele trei situații relatate în Evanghelii când Domnul Isus a înviat pe cineva dintre morți. În cazul de față, niciodată mulțimile nu văzuseră așa ceva. Această minune demonstrează harul și puterea lui Dumnezeu manifestate prin Omul smerit, Isus din Nazaret.
Totul are loc într‑o cetate numită Nain. Un mort, singurul fiu al unei femei văduve, este dus la groapă într‑un sicriu. O mare mulțime îl urmează, neputincioasă în fața morții. Mulți alții fuseseră scoși pe acea poartă a cetății pentru înmormântare, însă acum lucrurile stau altfel, fiindcă Domnul Isus Se află acolo. El vede mulțimea, însă ochii Lui se opresc asupra sărmanei văduve, care plânge zdrobită de durere. Inima Lui este mișcată și îi spune: „Nu plânge!“. Apoi Se atinge de sicriu, iar cei care‑l duc se opresc.
Nu din întâmplare întâlnește Domnul acest cortegiu funerar, ci totul era în planul lui Dumnezeu. Domnul cunoștea toate lucrurile, fiindcă El venise să‑i vindece pe cei cu inima zdrobită. Venise în har, nu cu cerințele legii. Legea nu putea face nimic pentru un om mort, fiindcă „legea are putere asupra omului cât timp el trăiește“ (Romani 7.1), iar acest om era deja mort. Domnul însă, acționând în har, deasupra legii, îi vorbește tânărului: „Ridică‑te“, iar el se ridică și începe să vorbească. Apoi Isus i‑l dă mamei sale. Această lucrare a Domnului a fost deopotrivă perfect omenească și perfect divină. Ce mângâiere să știm că El este Același pentru noi astăzi!
J. Redekop