Domnul este aproape GBV

Arma puternică a creștinului împotriva lui Satan și a vicleniilor lui este rugăciunea, pe care o folosește fie pentru el, fie pentru ceilalți. Vrăjmașul nu poate ține piept acestei arme, deoarece ea face apel la însăși puterea lui Dumnezeu. Este vorba de acea rugăciune a credinței, rugăciune de fiecare moment, rugăciune stăruitoare, rugăciune care ne angajează în întregime cu Dumnezeu. Epafra se lupta – iată energia rugăciunii; și o făcea întotdeauna – iată stăruința în rugăciune (vedeți Iacov 1.6,7; 5.17,18).

Rugăciunea are un obiect determinat. Dacă ne rugăm pentru alții, o facem având în vedere starea lor, nevoile lor. Epafra se ruga pentru coloseni ca aceștia să rămână „desăvârșiți și împliniți în toată voia lui Dumnezeu“. Apostolul Pavel se rugase pentru coloseni ca aceștia să fie „umpluți de cunoștința voii lui Dumnezeu“ (Coloseni 1.9). El îi învățase în toată înțelepciunea pentru a‑i înfățișa „desăvârșiți în Hristos“ (Coloseni 1.28), ajunși la starea de oameni maturi (Efeseni 4.13), adică la starea spirituală în care Hristos este cunoscut potrivit întregii descoperiri făcute despre persoana Sa, despre perfecțiunea lucrării Sale și despre poziția credinciosului în El, și în care creștinul este transformat potrivit chipului Său și în care el reflectă acest chip, sub aspect moral, în viața sa. Pavel le mai spusese colosenilor că ei erau împliniți înaintea lui Dumnezeu în Hristos (Coloseni 2.10). Aceasta era voia lui Dumnezeu. Iar acum, Epafra, în grija sa deosebită față de ei, se roagă ca ei să rămână fermi în aceste lucruri, pentru a scăpa de sub influența falșilor învățători.

În această privință, nimic nu le lipsea pentru a închide urechea la învățăturile care pretindeau că îi „duc înainte“ și a lăsa urechea deschisă doar pentru Hristos, care le era deplin suficient. Ce bine ar fi ca toți slujitorii Domnului să poarte astfel sufletele înaintea lui Dumnezeu! A da învățătură și a îndemna sunt lucruri bune, dar a lupta în rugăciune, a fi angajat în această lucrare de inimă pentru sfinți (frumos elogiu adus lui Epafra), este lucrul care ar trebui să fie întotdeauna o prioritate.

H. Rossier