Domnul este aproape GBV
Și bărbații pe care‑i trimisese Moise să cerceteze țara și care s‑au întors și au făcut ca toată adunarea să murmure împotriva lui, aducând un raport rău despre țară, bărbații aceia care au adus un raport rău despre țară au murit de plagă înaintea Domnului. Dar Iosua, fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas vii dintre bărbații care merseseră să cerceteze țara.
Numeri 14.36‑38
Este așa de greu să ne gândim că, din acea mare adunare de șase sute de mii de bărbați, afară de femei și de copii, doar doi aveau credință în Dumnezeul cel viu! Bineînțeles, nu‑l luăm pe Moise în calcul, ci ne referim la adunarea lui Israel în general. Întreaga congregație, cu două strălucite excepții, era guvernată de un duh de necredință. Ei nu au crezut că Dumnezeu îi poate duce în țară, ba, mai mult, au gândit că El îi adusese în pustie pentru a muri acolo; și, cu siguranță, chiar acest lucru urma să li se întâmple, căci aveau să secere rodul necredinței lor întunecate. Cei zece martori falși au murit de plagă, iar miile de oameni care au primit mărturia lor falsă au trebuit să se întoarcă în pustie, pentru a rătăci vreme de patruzeci de ani, urmând să moară și să fie îngropați acolo.
Iosua și Caleb se situau însă pe temelia binecuvântată a credinței în Dumnezeul cel viu – acea credință care umple sufletul cu încredere și cu un curaj plin de bucurie. Iar ei, la rândul lor, vor secera roadele credinței lor. Dumnezeu onorează întotdeauna credința, pe care El Însuși a sădit‑o în suflet. Ea este darul Său, iar El, o spunem cu tot respectul, nu poate face altceva decât s‑o recunoască, acolo unde ea există. Iosua și Caleb au putut, prin puterea unei credințe simple, să stea împotriva unui val imens de necredință. Ei au rămas tari în încrederea lor în Dumnezeu, în fața oricărei dificultăți, iar Dumnezeu a onorat credința lor, căci, pe când trupurile moarte ale fraților lor erau acoperite de nisipul pustiei, picioarele lor străbăteau dealurile acoperite de vii și văile fertile ale Canaanului. Frații lor declaraseră că Dumnezeu îi adusese să moară în pustie și au fost luați pe cuvânt. Iosua și Caleb au declarat că Dumnezeu poate să‑i ducă în țară, și ei de asemenea au fost crezuți.
C. H. Mackintosh