Domnul este aproape GBV

Legea a fost dată prin Moise și a domnit de la Sinai până la Golgota; acum domnește harul, începând de la Golgota, până când Adunarea va fi răpită. Este însă esențial să înțelegem că Scriptura niciodată nu amestecă aceste două principii. Legea are un loc distinct și o lucrare cu totul diferită de cea a harului.

Legea indică spre Dumnezeul care interzice și cere; harul indică spre Dumnezeul care îndeamnă și dăruiește. Legea este o slujbă a condamnării; harul este o slujbă a iertării. Legea aduce blestem; harul răscumpără de sub blestem. Legea omoară; harul dă viață. Legea închide orice gură înaintea lui Dumnezeu; harul deschide orice gură pentru a‑L lăuda. Legea așază o distanță mare între om și Dumnezeu; harul îl aduce pe om aproape de Dumnezeu. Legea spune: „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte“; harul spune: „Nu vă împotriviți răului; ci, oricui te lovește peste obrazul drept, întoarce‑i și pe celălalt“. Legea spune: „Să urăști pe vrăjmașul tău“; harul spune: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei care vă blestemă“. Legea spune: „Să faci aceasta, și vei trăi“; harul spune: „Crede aceasta, și vei trăi“. Legea n‑a avut niciodată vreun misionar; harul este predicat oricărei făpturi. Legea îl condamnă și pe cel mai bun dintre oameni; harul îl îndreptățește chiar și pe cel mai rău. Legea este un sistem de punere la probă; harul acordă favoare. Legea îl omoară cu pietre pe cel păcătos; harul spune: „Nu te condamn; du‑te și să nu mai păcătuiești“. Sub lege, oaia moare pentru păstor; sub har, Păstorul moare pentru oaie.

Peste tot, Scriptura prezintă legea și harul în cel mai puternic contrast. A le amesteca, așa cum se face adesea astăzi, înseamnă a le strica pe amândouă, anume prin faptul că legii îi este zădărnicită teroarea, iar harului îi este zădărnicită favoarea.

C. I. Scofield