Domnul este aproape GBV
Având deci, fraților, îndrăzneală să intrăm în locurile sfinte prin sângele lui Isus, […] să ne apropiem cu inimă sinceră, în siguranța deplină a credinței, având inimile curățite de o conștiință rea și trupul spălat cu apă curată.
Evrei 10.19,22
Cărui fapt îi datorăm îndrăzneala de a intra în Locul Preasfânt, în chiar prezența lui Dumnezeu? Nimic legat de meritele noastre, ci doar de lucrarea pe care Hristos a împlinit‑o, căci El, „cu propriul Său sânge, a intrat o dată pentru totdeauna în locurile sfinte, după ce a obținut o răscumpărare eternă“ (Evrei 9.12)! Când un om crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu și își pune încrederea în lucrarea Sa împlinită la cruce, inima îi este stropită și curățită de o conștiință rea și trupul îi este spălat cu o apă curată. El este astfel făcut potrivit pentru a intra în prezența lui Dumnezeu Însuși. Cunoscând bine faptul că el este în Hristos, într‑o poziție perfectă înaintea lui Dumnezeu, are îndrăzneala deplină de a intra în Locul Preasfânt.
Ne folosim noi însă de acest mare privilegiu? Invitația este clară: „Să ne apropiem deci cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare și să găsim har, pentru ajutor la timpul potrivit“ (Evrei 4.16). Domnul ne‑a dat o promisiune uimitoare în această privință: „Tot ce veți cere rugându‑vă, credeți că ați primit, și veți avea“ (Marcu 11.24). O astfel de promisiune ne oferă și mai multă îndrăzneală de a ne apropia și de a cere. Să ne folosim de ea și să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului!
A. Leclerc