Domnul este aproape GBV

Imposibil să crezi că o astfel de poruncă ar fi fost dată de Iacov! Frații lui Iosif, uitând total de iertarea pentru tot trecutul lor trist, cer acum să fie iertați. În ciuda întregului har manifestat față de ei și a dragostei lui Iosif, conștiința lor neliniștită îi împinge la o asemenea stare, încât întrețin gândul că Iosif ar mai avea totuși ceva împotriva lor.

În același fel, dacă nu trăim aproape de Hristos – dacă nu am căpătat o cunoaștere reală a inimii Lui – putem ajunge, prin păcat, prin cădere și printr‑o umblare ușuratică, să gândim, când conștiința începe să lucreze, că Hristos este împotriva noastră pentru ceva ce am făcut și, la fel ca frații lui Iosif, cerem iertare. Însă, oricât de mare ar putea fi căderea unui adevărat credincios, Scriptura niciodată nu sugerează că el trebuie să se roage pentru iertare într‑un asemenea fel, ca și cum acea problemă nu ar fi fost rezolvată în mod deplin și etern, ci mai degrabă el este îndemnat să‑și mărturisească păcatul, pentru ca părtășia să fie restabilită.

Această lipsă de încredere a fraților lui, manifestată după ce fuseseră martori la dragostea care se revărsase asupra lor, a frânt inima lui Iosif. „Iosif a plâns când i‐au vorbit ei.“ Cel mai trist lucru care se poate găsi în această lume cufundată în durere este dragostea nerecunoscută și nerăsplătită. Și, deși lacrimile lui Iosif au arătat cât de mult a fost afectat de cuvintele lor, totuși el nu exprimă niciun reproș. Lacrimile înseși vor fi fost în mod sigur suficiente pentru a face să pălească necredința lor. Însă Iosif îi îndrumă în așa fel, încât ei să ajungă la o cunoaștere personală a lui, făcându‑i să înțeleagă că în inima lui nu este altceva față de ei în afară de dragoste, deși el cunoștea pe deplin răutatea inimii lor față de el.

„Voi“, spune el, „ați gândit rău împotriva mea“, dar adaugă: „Nu vă temeți“. Este ca și cum ar spune: «Eu știu tot răul inimilor voastre față de mine, dar nu există niciun motiv să vă temeți, pentru că în inima mea nu este altceva față de voi decât dragoste». El îndepărtează deodată toată teama cu privire la trecut și toată neliniștea cu privire la viitor, spunând: „Vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri“. Prin urmare, „i‐a mângâiat și le‐a vorbit inimii“. Dragostea desăvârșită alungă teama.

H. Smith