Domnul este aproape GBV
Deci, când a luat Isus oțetul, a spus: „S‑a sfârșit!“; și, plecându‑Și capul, Și‑a dat duhul.
Ioan 19.30
Orice insultă pe care oamenii o puteau aduce au aruncat‑o asupra Domnului. Toți L‑au disprețuit și L‑au hulit. Ce a făcut El? A îndurat totul! În cele din urmă, mulțimea a ales între El și Baraba, ucigașul care urma să moară pentru propriile păcate. Pilat a întrebat mulțimea pe cine voiau să li‑l elibereze, iar ei au strigat: „Nu pe Acesta, ci pe Baraba“. Baraba a fost eliberat, iar Fiul lui Dumnezeu, purtându‑Și crucea, a mers la Golgota, ca să moară. Câtă dragoste vedem în Domnul nostru în drumul Său spre cruce!
În cele din urmă s‑a auzit strigătul de agonie: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M‑ai părăsit?“. În acel întuneric, Domnul Isus a făcut ispășirea și a împlinit toate cerințele drepte și sfinte ale lui Dumnezeu. Apoi Și‑a dat viața.
Crucea are semnificații negrăită: acolo a fost El făcut păcat; acolo Dumnezeu L‑a părăsit; acolo a fost împlinită lucrarea de ispășire de către Mântuitor; acolo a murit El scoțând un strigăt care a despicat stâncile. Perdeaua din templu a fost ruptă de mâna lui Dumnezeu, de sus în jos. Ispășirea s‑a împlinit! Toate cerințele dreptății lui Dumnezeu au fost achitate. Care a fost urmarea? Duhul Sfânt a venit pe pământ, pentru a ne spune că există curățire și mântuire chiar și pentru cei mai răi păcătoși, prin sângele Celui care a murit pe cruce!
N‑a existat suferință ca a Lui; nimeni n‑a pătimit ca El. Nu‑L vor lăuda oare inimile noastre și nu I se vor preda Lui în întregime?
W. T. P. Wolston