Domnul este aproape GBV

Dacă suntem chemați să suferim pentru dreptate, să nu gemem preocupați cu soarta noastră, ci mai degrabă să ne bucurăm. Să urmăm exemplul lui Pavel și al lui Sila care, la miezul nopții, după ce fuseseră persecutați la Filipi, puteau să‑L laude pe Dumnezeu prin cântări. Ei se aflau în închisoare, unde fuseseră aruncați pe nedrept, pentru că lezaseră interesele câtorva persoane rău‑intenționate. Cu toate acestea, există pericolul de a ne angaja pe o cale nedreaptă, de teama consecințelor. De aceea, suntem îndemnați să nu ne temem de oameni și să nu ne tulburăm gândindu‑ne la ce s‑ar putea întâmpla dacă acționăm corect.

Sfințindu‑L pe Domnul în inimile noastre, vom fi păziți de a ceda în fața nedreptății. Dacă dăm Domnului locul care Îi aparține în inimile noastre, ne vom bucura de conștiența prezenței Sale, care ne va susține înaintea oamenilor. Astfel, nu numai că nu vom mai fi tentați să cedăm în fața a ceea ce știm că este rău doar pentru a evita să avem neplăceri, ci vom putea să dăm o mărturie concretă pentru adevăr, făcând cunoscut cu blândețe și cu teamă motivul speranței noastre. Acționând într‑un duh de blândețe, nu vom ofensa pe nimeni căutând să ne impunem pe noi înșine și opiniile noastre. Lucrând în teamă înaintea lui Dumnezeu, vom avea îndrăzneala de a menține adevărul. Fiindcă nu avem niciun motiv să ne temem de ceea ce se tem oamenii (versetul 14), se cuvine să umblăm în teamă sfântă de Dumnezeu.

Pe de altă parte, pentru a suferi pentru dreptate și pentru a mărturisi înaintea oamenilor, ne trebuie „o conștiință bună“ înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Dacă încercăm să ne împotrivim dușmanului cu o conștiință rea, nu facem decât să ne expunem rușinii și înfrângerii. Cu o conștiință bună, prin purtarea noastră creștină consecventă, îi vom da de rușine pe cei care ne defăimează.

H. Smith