Domnul este aproape GBV

Cât de important este acest îndemn! Viața noastră exterioară, cea pe care lumea o vede, se compune din fapte și din vorbe, care ar trebui întotdeauna să fie expresia vieții noastre interioare și să dea mărturie că ne aflăm în comuniune cu Dumnezeu.

În acest verset din Coloseni se face referire la cuvintele noastre, la ceea ce iese din gură. Vorbirea noastră trebuie să fie „într‑un duh de har“. Harul care îi umple inima celui credincios, sau care ar trebui să i‑o umple, se va manifesta întotdeauna în vorbele sale pline de blândețe și de bunătate, care vor fi de natură să atragă inimile spre Acela care este sursa acestui har. Harul este răbdător, harul mângâie, harul ridică inima mâhnită și o încurajează: acestea vor fi efectele binecuvântate ale vorbirii creștinului care se adresează altora „într‑un duh de har“.

Apostolul spune că aceasta trebuie să aibă loc „întotdeauna“. Prin urmare, harul va exclude orice amărăciune, orice plângere, orice clevetire, orice ușurătate. Cuvintele stricate și nefolositoare nu‑și vor mai găsi locul în conversația celui care a luat în serios îndemnul apostolului (Efeseni 4.29; 5.4). Astfel, vom fi imitatorii Aceluia despre care este scris: „Harul este turnat pe buzele Tale“ (Psalmul 45.2), ai Aceluia despre ale Cărui cuvinte de har dădeau mărturie ascultătorii Săi (Luca 4.22).

Dar blândețea harului nu exclude mireasma sfințeniei și a adevărului divin; harul trebuie să fie însoțit de acea energie care judecă răul și care se desparte complet de el. Cuvântul trebuie să fie „dres cu sare“. Dacă sufletul nostru se află în prezența lui Dumnezeu, el va gusta harul și îl va transmite prin cuvinte. Dar însăși această prezență ne îndepărtează de răul pe care ne ajută să‑l discernem și astfel vorbirea noastră serioasă poate deveni adesea severă și indignată, netolerând răul, nediminuându‑l, făcându‑i și pe ceilalți să simtă efectul prezenței lui Dumnezeu și al sfințeniei potrivite Lui.

H. Rossier