Domnul este aproape GBV

Dacă a face binele conduce la prosperitate, iar a face răul conduce la pedeapsă, ne putem întreba de ce, în această lume, cel drept suferă atât de des, pe când cei care fac răul par să prospere? Cum se face că tocmai în această epistolă, în care ni ne spune că bunăvoința lui Dumnezeu este peste cel drept, găsim suferințele copiilor lui Dumnezeu puse înaintea noastră cu mai multe detalii decât în oricare alt loc din Scriptură? Cum se face că, imediat după versetele care promit zile bune celui care face binele, citim că a face binele poate antrena suferință?

Aflăm răspunsul la aceste întrebări dacă ne amintim că, în timpul zilei harului, guvernarea lui Dumnezeu este morală și, în general, nu este directă și nu este imediată. Este o guvernare morală, în sensul că binele este răsplătit cu binecuvântări spirituale, mai degrabă decât cu prosperitate materială, astfel încât, deși pune înaintea noastră posibilitatea de a suferi pentru dreptate, apostolul, cu toate acestea, adaugă: „Ferice de voi“.

Astăzi, guvernarea lui Dumnezeu nu este neapărat directă, pentru că suferințele și pedeapsa ca o consecință a răului nu sunt întotdeauna imediate și vizibile. Pentru a vedea rezultatul final al guvernării lui Dumnezeu – fie în binecuvântarea celor care fac binele, fie în pedepsirea celor care fac răul – trebuie să privim dincolo de timpul prezent și să așteptăm lumea viitoare.

În timp ce guvernarea lui Dumnezeu se exercită în toată perfecțiunea ei absolută, ea este în prezent în mare parte ascunsă; cineva a zis: «Este nevoie de credință pentru a accepta faptul că guvernarea morală a lui Dumnezeu prevalează deasupra oricărei confuzii». De ar putea credinciosul să își amintească faptul că, în ciuda aparențelor contrare, rămâne întotdeauna adevărat că a face binele va duce la binecuvântare și la suferințe! În zilele noastre, aceste lucruri pot fi experimentate împreună, într‑o anumită măsură, dar, în lumea viitoare, va fi doar binecuvântare, iar ea va fi pe deplin cunoscută.

H. Smith