Domnul este aproape GBV
Și fiii lui Israel le‑au zis: „De am fi murit de mâna Domnului în țara Egiptului, când ședeam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine pe săturate! Pentru că ne‑ați adus în pustia aceasta ca să omorâți toată mulțimea aceasta cu foame“.
Exod 16.3
Israeliții au plecat din Egipt în grabă, dar n‑au plecat flămânzi. Dumnezeu le dăduse sărbătoarea Paștelui, astfel că ei, odată cu toate bagajele, au luat și aluat nedospit, pe care l‑au copt mai târziu pe drum (Exod 12.34,39). Când însă aceste provizii s‑au terminat, poporul nu numai că s‑a plâns că nu are hrană, ci a și amintit de oalele de carne și de pâinea de care se bucuraseră în Egipt. Tânjind după viața de mai înainte, i‑au acuzat pe Moise și pe Aaron că‑i aduseseră în pustie ca să‑i omoare.
Dar Dumnezeu le‑a răspuns cu har și le‑a dat mană dimineața și prepelițe seara (Exod 16.12). Această mană le‑a fost dată vreme de patruzeci de ani și a fost suficientă pentru fiecare zi; singurul lor efort a fost să o strângă. După câteva sute de ani, Domnul Isus a trebuit să‑i corecteze pe iudei, spunându‑le: „Moise nu v‑a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer. Fiindcă pâinea lui Dumnezeu este Cel care coboară din cer și dă lumii viața“ (Ioan 6.32,33). Nu era nimic care ar fi trebuit să fie făcut de iudei pentru ca ei să beneficieze de această viață; și așa este și astăzi. Singurul efort necesar este să credem și să primim. Mana a fost o imagine, însă El este realitatea. Să ne hrănim cu El!
E. Clermont