Domnul este aproape GBV
Știind aceasta, că omul nostru cel vechi a fost răstignit cu El, pentru ca trupul păcatului să fie desființat, ca noi să nu mai fim robi ai păcatului.
Romani 6.6
În Egipt, israeliții au fost asupriți de un conducător plin de cruzime, căruia, la fel ca lui Satan în cazul nostru, nu‑i păsa deloc că ei sufereau, atâta vreme cât obținea ceea ce dorea. Domnul l‑a ridicat pe Moise pentru a zdrobi jugul robiei și pentru a le da eliberare. Totuși, cât de repede îi vedem plângându‑se și tânjind după vechea lor viață!
La scurt timp după ce au ieșit din Egipt, ei s‑au văzut urmăriți de vrăjmași. Părăsiseră Egiptul, însă înaintea lor aveau un drum care nu era deloc ușor. Dumnezeu S‑a îngrijit de orice nevoie a lor, în toată călătoria (Exod 13.17).
La prima dificultate, poporul a început să se plângă: „Pentru că nu erau morminte în Egipt ne‑ai adus să murim în pustie?“ (Exod 14.11). Împrejurările în care se aflau le ascundeau două lucruri importante: destinația lor și Apărătorul lor. Cât de repede cădem și noi în aceeași greșeală! Când trecem prin încercări, în loc să ne întărim în nădejdea pe care o avem și în faptul că Domnul Însuși a spus: „Eu sunt cu voi în toate zilele“ (Matei 28.20), ne agățăm de viața cea veche, uitând cât de multă amărăciune și durere ne‑a produs ea.
Încrederea în Domnul nu este o lecție pe care o învățăm o dată pentru totdeauna, ci o experiență care durează întreaga viață. Să‑L lăsăm pe El să călăuzească pașii noștri, pe drumul pe care El ni‑l așază înainte, fără să ne plângem, ci supunându‑ne Lui! Iar atunci când ne dă biruința, să spunem ca Israel: „Domnul este tăria mea și cântarea mea“ (Exod 15.2)!
E. Clermont