Domnul este aproape GBV

Ioan Botezătorul este cel mai mare dintre profeți, deoarece este cel care Îi pregătește Domnului calea. Acum însă este aruncat în închisoare și acolo află de la ucenicii săi despre lucrările Domnului Isus. Treptat, în inima acestui om temător de Dumnezeu, care își împlinise lucrarea în cel mai înalt grad, se naște îndoiala. Prin intermediul ucenicilor săi, el Îl întreabă pe Hristos: „Tu ești Cel care vine, sau să așteptăm pe altul?“.

Învățăm de aici că împlinirea lucrării și credința inimii sunt două lucruri diferite. Putem propovădui cu mare putere adevărul, și totuși să nu fim imuni în fața îndoielii. Exemplul lui Ioan ne ajută să înțelegem această lecție, pentru a putea învăța să facem o judecată dreaptă atât cu privire la noi înșine, cât și cu privire la alții.

Ceea ce un profet face și propovăduiește este întâi de toate raportat la el însuși: crede el și pune el în practică ceea ce spune? În aceasta au dat faliment până și cei mai deosebiți dintre ei. Numai Unul singur – Mântuitorul și Domnul nostru – nu a falimentat niciodată, nici în ispitirea din pustie, nici în Ghetsimani, nici la Golgota. În Psalmul 16.8, El ne arată profetic temelia desăvârșirii Sale: „Am pus întotdeauna pe Domnul înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina“.

Deși întrebarea încărcată de atâta îndoială a lui Ioan Îl rănește profund pe Domnul, răspunsul Său este plin de demnitate și de har: „Mergeți și spuneți‑i lui Ioan ce ați văzut și ați auzit“. Lucrarea și cuvintele Lui dovedesc faptul că El venise pentru că fusese trimis de Dumnezeu. Apoi adaugă un îndemn necesar: „Fericit este oricine nu se va poticni de Mine“. Cât de atent și de plin de har Se comportă Domnul față de înainte‑mergătorul Său! El nu i Se adresează în mod direct, ci formulează mustrarea la general. Prin aceasta, El ne‑o adresează și nouă.

M. Billeter