Domnul este aproape GBV
Împărăția cerurilor este asemenea unui negustor care caută perle frumoase; și, găsind o perlă de mare valoare, a mers și a vândut tot ce avea și a cumpărat‑o.
Matei 13.45
Fără îndoială, perla este în primul rând un simbol al frumuseții. Însăși expresia „perle frumoase“ subliniază acest aspect. În predica de pe munte, Domnul pune perla în legătură cu ceea ce este sfânt și prețios pentru Dumnezeu (Matei 7.6). De aici înțelegem un adevăr foarte important, anume că Domnul Isus a găsit în Adunare obiectul căutării Sale – frumusețea morală a armoniei perfecte cu gândurile lui Dumnezeu. El nu numai că a descoperit la timpul potrivit această comoară în ogor, dar El a văzut Adunarea conform planului lui Dumnezeu și a dorit‑o foarte mult înainte ca ea să existe. El a văzut‑o deja din veșnicie în frumusețea și în puritatea ei morală și de atunci a dorit foarte mult să o aibă. Pentru a o obține, El a fost gata să renunțe la tot ce avea. Așa citim în Efeseni 5.25: „Hristos a iubit Adunarea și S‑a dat pe Sine Însuși pentru ea“.
Suntem mișcați de gândul că Domnul Isus a murit pentru noi; altfel am fi fost pierduți pentru totdeauna. Acesta este un adevăr care va rămâne pentru eternitate și care va fi veșnic vrednic de laudă. Dar aici avem un motiv mult mai profund care a dus la moartea Domnului nostru: El a iubit Adunarea; El a văzut ceva frumos și prețios în ea și a dorit‑o pentru Sine. Noi n‑am fi îndrăznit nici măcar să ne gândim la așa ceva, dar Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că așa este.
La venirea Sa, la sfârșitul perioadei harului, Hristos îi va lua la Sine în glorie pe toți aceia care Îi aparțin (1 Corinteni 15.23; 1 Tesaloniceni 4.15‑17). Apoi Își va prezenta Lui Însuși Adunarea glorioasă, „neavând pată sau zbârcitură sau ceva de felul acestora“ (Efeseni 5.27). Dar să ne gândim că Adunarea este încă de pe acum desăvârșită înaintea lui Dumnezeu, datorită poziției pe care o are: Dumnezeu ne‑a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim „sfinți și fără pată înaintea Lui, în dragoste“ (Efeseni 1.4). Oricare ar fi starea noastră practică, Dumnezeu ne vede întotdeauna „în Cel Preaiubit“ și ne vede în El ca fiind „sfinți și fără pată“, căci ori de câte ori privește la Adunarea Sa, El o vede în toată frumusețea și perfecțiunea ei.
C. Briem