Domnul este aproape GBV

Plin de bucuria comorii găsite, omul merge „și vinde tot ce are“ pentru a cumpăra ogorul. Aceste cuvinte fac trimitere la calea pe care a mers Domnul nostru. Devenind om, El, Cel care era bogat, S‑a făcut sărac pentru noi (2 Corinteni 8.9), „S‑a golit pe Sine Însuși“, S‑a făcut nimic, cum citim în Filipeni 2, S‑a smerit făcându‑Se om și, chiar mai mult decât atât, făcându‑Se rob. Calea Sa a fost o cale de smerire continuă până la moartea pe cruce, pe care a împlinit‑o în ascultare de Tatăl Său. Să ne gândim la ceea ce I‑au făcut soldații romani, care I‑au luat totul, chiar și hainele! Dar nu aceasta a fost „vinderea“ propriu‑zisă a tot ceea ce avea. El a renunțat la tot, a vândut tot ce a avut.

Domnul Isus a renunțat, pentru un timp, la demnitatea Sa mesianică. El a mărturisit înaintea lui Pilat: „Dar acum Împărăția Mea nu este de aici“ (Ioan 18.36). Inimile noastre sunt mișcate când Îl auzim pe adevăratul Mesia al poporului Său rostindu‑Și plângerea înaintea Domnului: „Tu m‑ai ridicat și m‑ai aruncat jos“ (Psalmul 102.10). După planul lui Dumnezeu, Mesia trebuia să fie nimicit și să nu aibă nimic (Daniel 9.26). Din acest plan făcea parte și moartea Sa. El „a vândut totul“ și nu a păstrat nimic pentru Sine. A renunțat nu numai la drepturile Sale de Mesia, ci Și‑a dat viața, S‑a dat pe Sine Însuși!

Acesta a fost prețul nespus de mare plătit pentru lume, pentru ogor. El a cumpărat întregul ogor, dar singurul lucru care prezenta interes pentru El și de care Se bucura era Adunarea! El ne‑a iubit și S‑a dat pe Sine Însuși pentru noi (Efeseni 5.2). Astăzi, toate trăsăturile Sale de caracter sunt și ale noastre, cu excepția divinității. Ce dragoste de neînțeles ne‑a arătat Hristos! El a renunțat la tot și a câștigat totul, nu numai Adunarea, ci și lumea.

C. Briem