Domnul este aproape GBV

Nu este de mirare, căci la ce ne‑am fi putut aștepta de la un popor care nu avea nimic înaintea ochilor, decât uriași, ziduri înalte și cetăți întărite? Ce altceva decât lacrimi și suspine s‑ar fi putut auzi din mijlocul unor oameni care se vedeau ca niște lăcuste în astfel de dificultăți de netrecut și care nu aveau niciun simțământ al puterii divine ce i‑ar fi putut face biruitori? Întreaga adunare se lăsase complet pradă necredinței. Erau înconjurați de norii întunecați și reci ai neîncrederii. Dumnezeu fusese scos complet din calcul. Nu exista nici măcar o singură rază de lumină în tot acest întuneric care îi înconjura. Erau ocupați cu ei înșiși și cu dificultățile lor, în loc să se preocupe cu Dumnezeu și cu resursele Lui. Prin urmare, ce altceva se putea auzi din gura lor, decât plânsete și suspine?

Ce contrast între această stare din Numeri și cea din Exod! În Exod, ochii poporului erau ațintiți doar asupra Domnului, de aceea au putut înălța cântarea de biruință. „Prin îndurarea Ta, ai condus poporul pe care l‑ai răscumpărat; l‑ai călăuzit prin puterea Ta spre locuința sfințeniei Tale. Popoarele au auzit, au tremurat; i‑a cuprins groaza pe locuitorii Filistiei“ (Exod 15.13,14). În Numeri, în loc de aceasta, Israel era cel înfricoșat și tulburat. În Exod, „căpeteniile Edomului s‑au îngrozit; tremurul a cuprins pe puternicii Moabului; toți locuitorii Canaanului sunt topiți. Frica și groaza au căzut peste ei“ (Exod 15.15,16). Pe scurt, în Numeri avem o imagine complet diferită față de cea din Exod, căci tulburarea, amărăciunea și spaima pun stăpânire pe Israel, nu pe vrăjmașii lor. De ce? Fiindcă Cel care le umpluse orizontul în Exod 15 era cu totul scos din calcul în Numeri 14. Iată diferența! Într‑un caz, credința era ceea ce îi anima; în celălalt, necredința. „De măreția brațului Tău au încremenit ca piatra, până a trecut poporul Tău, Doamne, până a trecut poporul pe care Ți l‑ai cumpărat. Tu îi vei duce și îi vei sădi pe muntele moștenirii Tale, la locul pe care l‑ai făcut locuință a Ta, Doamne, lăcașul sfânt, Doamne, pe care mâinile Tale l‑au întemeiat. Domnul va împărăți pentru totdeauna și în veci!“ (Exod 15.16‑18).

C. H. Mackintosh