Domnul este aproape GBV

De ce a ascuns omul din nou în pământ comoara găsită în țarină? Deoarece ogorul nu‑i aparținea! Dacă dorea să aibă comoara, trebuia mai întâi să cumpere ogorul. Altfel ar fi fost o nedreptate. Domnul nu ne spune cine este proprietarul de drept al ogorului și cum s‑a ajuns în situația aceasta, în care se pare că un altul, și nu El Însuși, este posesor al ogorului. Din alte texte din Scriptură știm însă că Dumnezeu a permis ca un altul, anume Satan, să ia în posesiune lumea, fără ca acesta să știe ceva despre comoara ascunsă acolo. Domnul Isus însă știa și Se bucura că ea era în siguranță. De aceea, El a fost dispus să cumpere întregul ogor.

După ce găsește comoara, inima I se umple de bucurie – iată motivul acțiunii Sale. Noi nu putem înțelege ce înseamnă această bucurie simțită de Domnul Isus pentru comoară, adică pentru noi, cei care suntem ai Săi. El, Dumnezeul Atotputernic, una cu Tatăl, avea pe pământ o comoară de care Se bucura. Și chiar dacă prețul pentru obținerea acestei comori a fost pentru El nespus de mare, El l‑a plătit în întregime, având înainte bucuria aceasta.

Scriptura vorbește deseori despre bucuria Domnului și despre cei care sunt atât de prețioși pentru El. În Proverbe 8.31 citim: „Și desfătările mele erau în fiii oamenilor“. În Psalmul 45.7 se vorbește despre un untdelemn de bucurie cu care El a fost uns mai presus de tovarășii Săi. „În același ceas, Isus S‑a bucurat în duh și a spus: Te laud, Tată, Domn al cerului și al pământului, pentru că […] le‑ai descoperit pruncilor […]“ (Luca 10.21). „Bine, rob bun și credincios, […] intră în bucuria domnului tău“ (Matei 25.21).

Să‑I aducem toată adorarea Domnului și Mântuitorului nostru! Bucuria Sa era o bucurie care se revărsa peste niște păcătoși sărmani și vinovați pe care El venise să‑i salveze. Era o bucurie pentru aleșii lui Dumnezeu. Nimeni și nimic nu L‑a putut opri să meargă pe singura cale pregătită pentru mântuirea lor. El a fost gata să rabde crucea, pentru bucuria pusă înaintea Lui (Evrei 12.2).

C. Briem