Domnul este aproape GBV
Și îndată, ieșind din sinagogă, au intrat în casa lui Simon și a lui Andrei, cu Iacov și cu Ioan. Și soacra lui Simon zăcea cu febră; și îndată I‑au vorbit despre ea; și El S‑a apropiat și a ridicat‑o, apucând‑o de mână; și îndată a lăsat‑o febra; și ea le slujea.
Marcu 1.29‑31
Din textul nostru înțelegem că apostolul Petru era căsătorit. Pavel confirmă acest adevăr și adaugă faptul că Petru o lua și pe soția sa când se afla în călătorie pentru lucrarea Domnului (1 Corinteni 9.5). Petru însuși nu o amintește niciodată în mod direct. Este însă posibil să se refere și la ea atunci când vorbește despre cei aleși din Babilon (1 Petru 5.13).
Din această istorisire învățăm de asemenea că Domnul Isus manifestă un interes deosebit față de nevoile membrilor familiilor celor credincioși care au renunțat la multe pentru a‑L urma și pentru a‑I sluji.
Febra soacrei lui Simon reprezintă un necaz mare care amenință existența celui credincios. O slăbiciune a trupului sau a sufletului ne poate aduce în pragul morții. Rămânem întinși pe jos, fără putere și neliniștiți. Deseori ne confruntăm cu aceeași situație ca cea din casa lui Simon: este mult de lucru și este nevoie de toate mâinile.
Dar marele Medic Se află deja în casă. „Și îndată I‑au vorbit despre ea.“ Rugăciunea făcută cu credință este întotdeauna cea mai bună rețetă. Nicio situație nu Îl depășește pe marele Vindecător. „El S‑a apropiat.“ Odată cu prezența Sa, nevoile sunt rezolvate. El o apucă de mână. Domnul intervine și o eliberează de durerile ei. Apoi îi dă putere să‑I slujească (Matei 8.15).
Domnul acționează întotdeauna în acest fel: El îndepărtează povara și ne face capabili să împlinim lucrările care ne stau înainte.
M. Billeter