Domnul este aproape GBV

Pentru a învăța că în carne nu este nimic bun – că aceasta este rea în mod iremediabil – trebuie să mergem la cruce. La cruce vedem manifestarea bunătății perfecte în Dumnezeu și manifestarea bunătății perfecte în Om, în Omul Isus Hristos. La cruce, harul, dragostea și bunătatea au strălucit în toată splendoarea lor.

Cum a acționat carnea în prezența acestei bunătăți perfecte? Ea L‑a refuzat complet pe Acela în Care a fost manifestată bunătatea. L‑a lepădat, L‑a scuipat în față, L‑a batjocorit, punându‑I pe cap o cunună de spini, L‑a pironit pe cruce și L‑a aruncat afară din lume. Cu toții am fost reprezentați la cruce, pentru că acolo a fost prezentă orice clasă de oameni, religioasă sau evlavioasă, educată sau ignorantă, rafinată sau grosolană; cu toții am fost acolo și toți L‑am lepădat pe Hristosul lui Dumnezeu. Fiecare poate spune: «Acolo eu îmi văd carnea adusă față în față cu bunătatea perfectă; acolo firea mea, orice formă ar lua, declară fără ezitare că urăște complet bunătatea». Așa cum cineva a spus: «Imaginea unui Hristos lepădat m‑a ajutat să mă descopăr pe mine însumi înaintea mea, pentru că acolo au fost date pe față cele mai adânci cotloane ale inimii mele și acolo eul, eul cel oribil, a fost descoperit în totul».

Învățând în mod experimental ceea ce este carnea, îi descopăr poftele și lăcomia, mândria și deșertăciunea. Într‑un cuvânt, descopăr prin experiențe amare că firea iubește răul. Dar, când vin la cruce, învăț o latură și mai teribilă a caracterului cărnii, pentru că acolo aflu că firea urăște binele.

H. Smith