Domnul este aproape GBV

În legătură cu vechiul om, omul natural, în carne, descendent din Adam, se fac tot felul de deosebiri: „grec și iudeu“ – adică provenind dintre păgâni sau din poporul ales al lui Dumnezeu pe pământ, care are cunoștința lui Dumnezeu; „circumcizie și necircumcizie“ – adică provenind din rândul acelora care se pot bucura sau care nu se pot bucura de privilegii religioase (Efeseni 2.11,12); „barbar, scit“ – aici sunt încadrați cei din afara frontierelor civilizației grecești și romane, între care sciții erau considerați ca fiind cei mai îndepărtați; „rob și liber“ – inegalități apărute în situația socială a oamenilor ca urmare a provocărilor prin abuz și violență.

În noul om, toate aceste deosebiri au dispărut; vechiul om nu mai este recunoscut de către creștin decât ca mort. Prin urmare, rămâne numai noul om. În noul om, toți sunt egali; acolo Hristos este totul în cei credincioși.

Am fost îmbrăcați: acesta este un fapt împlinit. Haina perfecțiunii morale trebuie acum să se manifeste în același fel în care o robă frumos împodobită iese în evidență atunci când este purtată de cineva. La ce ne‑ar folosi să o avem în posesie, dacă nu am purta‑o? Iar aceasta, desigur, nu pentru gloria noastră, ci pentru gloria lui Hristos, manifestând astfel prin purtarea noastră ceea ce este El, Viața noastră. „Îmbrăcați‑vă deci“: fiecare creștin să ia seama la acest îndemn cu care începe cel mai complet și mai frumos rezumat al vieții creștine practice!

Să remarcăm faptul că, după cum dezbrăcarea de omul cel vechi reprezintă punctul de plecare pentru omorârea mădularelor care sunt pe pământ și care aparțin vieții vechiului om, prin renunțarea la poftă, la răutate și la minciună, tot așa îmbrăcarea cu omul cel nou este un punct de plecare pentru a manifesta în mod practic caracterul Vieții lui Hristos. Astfel, noul om nu este o condiție practică a umblării noastre aici, pe pământ, ci este chiar Viața lui Hristos, singura în care suntem recunoscuți de Dumnezeu, fie în cer, fie pe pământ.

H. Rossier