Domnul este aproape GBV

Acesta este un principiu moral de mare valoare pentru toți slujitorii lui Hristos. Este cu totul necesar ca ei să-și amintească faptul că, ori de câte ori Domnul îl așază pe un om într-o poziție de responsabilitate, El îl va face potrivit pentru aceasta și îl va susține în ea. Bineînțeles, este cu totul altceva dacă cineva se avântă într-o lucrare fără să fie trimis sau dacă ia de la sine o poziție care se dovedește dificilă și periculoasă pentru el. Într-un astfel de caz, respectivul se poate, cu siguranță, aștepta să cadă, mai devreme sau mai târziu. Însă, atunci când Dumnezeu îl așază pe un om într-o anumită poziție, El îi va da tot harul necesar pentru a o ocupa. Dumnezeu nu trimite pe nimeni la război pe propria lui cheltuială. Prin urmare, tot ceea ce avem de făcut este să ne bazăm pe El pentru toate nevoile noastre. Acest principiu este valabil în toate cazurile. Nu vom falimenta niciodată dacă ne sprijinim doar pe Dumnezeul cel viu. Nu vom suferi niciodată de sete, dacă stăm mereu lângă izvorul divin. Micile noastre izvoare vor seca în curând, însă Domnul nostru Isus Hristos ne spune: „Cine crede în Mine, după cum a spus Scriptura, din inima lui vor curge râuri de apă vie“ (Ioan 7.38).

Credem noi cu adevărat acest lucru? Câteodată ne comportăm ca și cum ne-am îndoi de el. Simțim uneori că noi suntem cei care trebuie să ne îngrijim de resurse, în locul lui Dumnezeu. Atunci mai este oare de mirare că adesea șovăim, ne împiedicăm și ne prăbușim? Într-un astfel de caz, Moise avea dreptate când zicea: „Nu pot să port singur tot poporul acesta, pentru că este prea greu pentru mine“. Nu exista decât o singură inimă care să poată purta povara unui asemenea popor, anume inima Celui binecuvântat, care, atunci când poporul se ostenea în mijlocul cuptoarelor de cărămidă din Egipt, coborâse pentru a-l elibera și care, după ce îl izbăvise din mâna vrăjmașului, Își făcuse locuința în mijlocul lui. Doar El putea să poarte acest popor. Inima Lui plină de dragoste și brațul Lui puternic erau singurele în stare să susțină această povară.

C. H. Mackintosh