Domnul este aproape GBV
Și Naomi a zis: „Întoarceți-vă, fiicele mele; pentru ce să mergeți cu mine? Mai sunt fii în pântecele meu, ca să vă fie soți? Întoarceți-vă, fiicele mele, duceți-vă; pentru că sunt prea bătrână ca să mai am soț“.
Rut 1.11,12
Când cei din jurul nostru vor, în mod real, să fie de partea Domnului, să fim cu luare-aminte, încât să nu-i îndrumăm greșit. Să nu-i facem să-și îndrepte pașii spre alte direcții pentru a le fi mai bine, mai ușor, când noi știm bine că n-o să găsească niciodată liniște acolo. Desigur, noi trebuie să ne ocupăm de ei, îndemnându-i să meargă pe calea dreaptă, oricât i-ar costa. Trebuie să-i ajutăm să vadă dacă au „conștiințele curățite de faptele moarte, ca să slujească Dumnezeului celui Viu“ (Evrei 9.14). Dar nu trebuie să-i descurajăm niciodată cu preziceri sumbre. Dacă trebuie să le spunem despre noaptea durerilor, să nu uităm să le spunem și despre dimineața bucuriei. Dacă trebuie să le spunem despre rușinea celor ce sunt în afara taberei, să le spunem și despre slăvile care sunt acolo. Iar când vorbim despre numărul mic, despre slăbiciunea celor adunați pentru Numele Domnului Isus, trebuie să nu uităm să le spunem despre slava Celui care este în mijlocul lor și despre privilegiul minunat al folosirii credinciosului, sub călăuzirea Duhului Sfânt, potrivit scopului Său.
Când vorbim despre despărțirea de lume, de lume în general cât și de cea religioasă, sau despre renunțarea la unele lucruri care nu sunt rele în ele însele și care au fost date de Dumnezeu în creația Sa, să spunem și ce scump este să te știi aprobat de Dumnezeu și ce plăcut este să ai părtășie cu Tatăl și cu Fiul. De aceste lucruri te poți bucura numai când ești despărțit de rău. „Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii a fost arătat și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu dreptate, cu cumpătare și cu evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei Marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos; El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege și să-Și curățească un popor care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune“ (Tit 2.11-14). Învățați astfel, cei din jurul nostru vor fi în stare să rabde ispita și, după ce vor fi găsiți buni, „vor primi cununa vieții, pe care a promis-o Dumnezeu celor ce-L iubesc“ (Iacov 1.12).
H. L. Heijkoop