Domnul este aproape GBV

Din Epistola către Efeseni aflăm că Dumnezeu, în sfaturile Sale veșnice, a hotărât ca Hristos să fie înălțat mai presus de toate; pentru că acolo citim că, „după buna Sa plăcere pe care Și-a propus-o în Sine Însuși“, El va aduna toate în Hristos, „cele din ceruri și cele de pe pământ“ și, potrivit cu planul pe care deja îl făcuse, „L-a așezat la dreapta Sa, în cele cerești, mai presus de orice stăpânire, autoritate, putere și domnie și de orice nume care este numit, nu numai în veacul acesta, ci și în cel viitor; și a pus toate sub picioarele Lui“ (Efeseni 1.9,10,20-22).

Din Epistola către Coloseni învățăm că gloria Persoanei Lui Îl face vrednic de locul supremației. Dacă El este „chipul Dumnezeului nevăzut, Cel întâi-născut din întreaga creație“, Cel prin care au fost create toate, care este înainte de toate, Susținător a toate, atunci, într-adevăr, El trebuie să aibă superioritatea „peste toate lucrurile“.

În Epistola către Filipeni, smerenia la care El S-a supus în har Îi asigură înălțarea, pentru că acolo citim că „S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. Și, la înfățișare fiind găsit ca un om, S-a smerit pe Sine, făcându-Se ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dăruit un Nume care este mai presus de orice nume“ (Filipeni 2.7-9).

În Epistola către Evrei, suferințele sunt prezentate ca fiind mijlocul prin care El a fost pregătit pentru înălțarea supremă. Acela care este pus peste toate – încununat cu glorie și onoare – a fost mai întâi făcut desăvârșit prin suferințe (Evrei 5.8,9).

Din prima Epistolă a lui Petru învățăm că prețul pe care El l-a avut în ochii lui Dumnezeu este dovedit prin înălțarea Lui. „Piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă, prețioasă înaintea lui Dumnezeu“, a fost făcută „piatră de unghi, aleasă, prețioasă“ (1 Petru 2.4,6). Mai mult, Ioan ne spune că, pentru a fi posibil ca și alții să aibă parte de binecuvântarea și de gloria înălțării Lui, mai întâi erau necesare suferințele și moartea Lui. Când se împlinise momentul ca Fiul Omului să fie glorificat, atunci venise și timpul ca grăuntele de grâu să cadă pe pământ și să moară, căci altfel ar fi rămas singur pentru totdeauna.

H. Smith