Domnul este aproape GBV
Noul Testament pe scurt (26) – Iuda
Preaiubiților, dându-mi toată silința să vă scriu despre mântuirea noastră comună, am fost nevoit să vă scriu, îndemnându-vă să luptați pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna.
Iuda 3
Iuda, dorind să le scrie celor credincioși despre mântuirea lor comună, s-a văzut nevoit să le scrie despre altceva. Ar fi fost mult mai plăcut pentru el să le scrie despre mântuirea de care se bucurau, însă Dumnezeu, care pusese pe inima lui dorința de a scrie, hotărâse ca mesajul lui Iuda să fie unul care să-i îndemne cu solemnitate pe sfinți să lupte pentru credința dată lor o dată pentru totdeauna. Epistola sa vorbește despre decăderea mărturiei creștine. Subiectul ei este apostazia, adică întoarcerea deliberată de la harul lui Dumnezeu la desfrânare, prin influența oamenilor răi care s-au strecurat în mijlocul mărturiei creștine.
Limbajul ei este puternic și profetic. Iuda folosește împrejurări trecute de revoltă împotriva autorității lui Dumnezeu, pentru a ilustra starea care avea să se dezvolte în creștinătate în zilele din urmă. Deși Israel a fost binecuvântat prin eliberarea din Egipt, totuși mulți din popor au pierit în pustie, din cauza necredinței. Chiar și îngerii, mult binecuvântați de Dumnezeu, au fost aruncați în întunericul etern din cauza răzvrătirii lor. Cain, Balaam și Core, toți oferă atenționări deosebit de solemne cu privire la judecata lui Dumnezeu; de asemenea, Sodoma și Gomora.
Deși toate acestea oferă o imagine sumbră, totuși cuvintele de încheiere ale epistolei, începând cu expresia: „Dar voi, preaiubiților“ (versetul 20), oferă o încurajare minunată credinței care se bazează pe Dumnezeul cel viu. Așa cum vedem în ultimele două versete, lauda rămâne atitudinea potrivită pentru cel credincios, aflat într-o lume în care numele măreț al lui Dumnezeu continuă să fie dezonorat.
L. M. Grant