Domnul este aproape GBV

Epistola către Filimon nu este, strict vorbind, o epistolă adresată unei singure persoane, fiindcă ea i se adresează nu numai lui Filimon, ci și unei surori, care era probabil soția lui, și lui Arhip, numit „împreună-ostaș“, un credincios dăruit de Domnul pentru slujire (Coloseni 4.17); de asemenea, epistola este adresată adunării care se strângea în casa lui Filimon. Deși epistola are un caracter personal, ea a fost de un mare interes și de o mare importanță pentru întreaga adunare de acolo.

Vedem cum în ea harul divin caută să trezească în inimile sfinților o reală bucurie cu privire la mântuirea unui rob fugar care, convertit prin intermediul lui Pavel, în închisoare, este acum trimis de el înapoi la stăpânul acestuia, la Filimon. Pavel dorea ca Onisim să fie primit ca „un frate preaiubit“ (versetul 16), nu doar de către Filimon, ci și de către soția lui, de către un lucrător în Cuvânt și de către întreaga adunare. Harul își găsește plăcerea să restabilească pe deplin, nu doar într-o anumită măsură.

Cu multă înțelepciune și blândețe, Pavel apelează la Filimon pe baza harului despre care știa că deja lucrase cu putere în acest frate preaiubit, lucru scos în evidență de dragostea lui pentru sfinți, prin care inimile acestora erau înviorate. Recunoștința și încurajarea exprimate de apostol erau menite să înlăture orice eventual resentiment pe care Filimon l-ar fi avut față de Onisim.

Această epistolă prezintă cele mai tandre simțăminte produse de harul care, întotdeauna, dorește să restabilească și să binecuvânteze pe deplin.

L. M. Grant