Domnul este aproape GBV
Noul Testament pe scurt (14) – 2 Tesaloniceni
Iar Însuși Domnul nostru Isus Hristos și Dumnezeul și Tatăl nostru, care ne-a iubit și ne-a dat mângâiere eternă și bună speranță prin har, să vă încurajeze inimile și să vă întărească în orice faptă și cuvânt bun.
2 Tesaloniceni 2.16,17
A doua Epistolă către Tesaloniceni, la fel ca prima, are un caracter pastoral, însă tratează acele influențe subtile care prea curând începuseră să submineze atât dragostea proaspătă și fierbinte pentru Domnul a acelei adunări, cât și credința ei viguroasă și răbdarea în timpul persecuției. Cu multă credincioșie, apostolul le vorbește despre timpurile viitoare când Antihristul avea să vină, însă le spune că „taina fărădelegii“ lucra încă de pe atunci pentru a submina ceea ce era de la Dumnezeu (capitolul 2.7). Prin urmare, la încurajările din prima epistolă au fost adăugate aceste atenționări, acea sare necesară pentru a păstra mărturia lui Dumnezeu.
Niște epistole care se pretindeau a fi ale lui Pavel le spuseseră tesalonicenilor că ziua Domnului – nu „a lui Hristos“ – venise deja, aceasta fiind o înșelăciune a vrăjmașului, care astfel căuta să dărâme încrederea lor în venirea Domnului pentru a-i răpi pe ai Săi, înainte ca ziua judecății Sale să se abată asupra acestei lumi. Pavel corectează un astfel de gând, iar capitolul 2 este o mărturie profetică remarcabilă cu privire la ziua Domnului, care nu poate veni până când Adunarea nu va fi fost luată în cer.
În contrast cu lucrările și cu cuvintele rele ale Antihristului, care Se va așeza ca Dumnezeu în templul viitor (capitolul 2.4), cei credincioși sunt încurajați să se întărească în orice faptă și cuvânt bun. Această epistolă deci ne oferă discernământ spiritual și fermitate împotriva lucrurilor de natură să afecteze mărturia creștină. În această a doua epistolă, venirea Domnului este de asemenea accentuată în fiecare capitol.
L. M. Grant