Domnul este aproape GBV

Ce har bogat și prețios! În loc să găsească ei un loc de odihnă pentru Domnul, găsește El un loc de odihnă pentru ei. Ce gând! Atotputernicul Dumnezeu, Creatorul marginilor pământului, străbate pustia pentru a căuta un loc potrivit unde poporul să-și întindă tabăra, acel popor care, în orice moment, era gata să murmure și să se răzvrătească împotriva Lui!

Așa este Dumnezeul nostru, întotdeauna plin de răbdare, plin de har, atotputernic și sfânt, întotdeauna ridicându-Se, în harul Său măreț, deasupra întregii noastre necredințe și a întregului nostru faliment, dovedindu-Se superior, în dragostea Sa, tuturor barierelor pe care necredința noastră le-ar putea ridica. Cu siguranță, El le-a dovedit și lui Moise și poporului că era o călăuză cu mult mai bună decât zece mii de Hobabi. Nu ni se spune dacă Hobab a acceptat să meargă cu poporul sau nu. El în mod sigur a refuzat prima cerere și poate că și pe a doua. Ni se spune însă că Domnul a mers împreună cu poporul – „Norul Domnului era deasupra lor ziua, când plecau din tabără“ (Numeri 10.34). Binecuvântat adăpost și umbrar pentru pustie! Binecuvântată și infailibilă resursă, pentru orice situație! El a pornit înaintea poporului pentru a le căuta un loc de odihnă, iar atunci când l-a găsit, a rămas împreună cu ei și Și-a întins aripa ocrotitoare deasupra lor, pentru a-i păzi de orice vrăjmaș. „El l-a găsit într-o țară pustie și în pustia urletelor unei singurătăți, l-a înconjurat, l-a îngrijit, l-a păzit ca lumina ochiului Său. Cum își scutură vulturul cuibul, plutește peste puii săi, își întinde aripile, îi ia, îi poartă pe aripile lui tari: așa l-a condus Domnul singur și n-a fost niciun dumnezeu străin cu El“ (Deuteronom 32.10-12). „El a întins un nor drept acoperământ și un foc ca să lumineze noaptea“ (Psalmul 105.39).

Astfel, totul era pregătit, potrivit cu înțelepciunea, cu puterea și cu bunătatea lui Dumnezeu. Nimic nu lipsea, nici nu era posibil să lipsească, atâta vreme cât Dumnezeu Însuși Se afla acolo. „Și a fost așa: când pornea chivotul, Moise zicea: «Ridică-Te, Doamne, și să se risipească vrăjmașii Tăi; și să fugă dinaintea feței Tale cei care Te urăsc!». Și, când se odihnea, zicea: «Întoarce-Te, Doamne, la zecile de mii ale miilor lui Israel»“ (Numeri 10.35,36).

C. H. Mackintosh