Domnul este aproape GBV
Noul Testament pe scurt (12) – Coloseni
Mulțumind Tatălui, care ne-a învrednicit să avem parte de moștenirea sfinților în lumină, care ne-a eliberat din stăpânirea întunericului și ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale.
Coloseni 1.12,13
Epistola către Coloseni are multe asemănări cu cea către Efeseni. Ea însă nu-i prezintă pe cei credincioși ca așezați în locurile cerești, ci îi privește ca umblând încă prin pustia lumii. Totuși, resursele pentru această călătorie sunt cerești, iar plinătatea lor binecuvântată se află în Hristos – „în El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii“ (capitolul 2.9).
Cuvântul „toată“ este folosit constant cu privire la această plinătate, fiindcă era necesar ca cei credincioși din Colose să fie atenționați cu privire la pericolele filosofiei, pe de o parte, și la cele ale misticismului religios, de cealaltă parte. Primul dintre aceste pericole apelează în exclusivitate la intelect, în timp ce al doilea insultă intelectul. Totuși, aceste două extreme se găsesc uneori, în mod curios, laolaltă, formând o monstruozitate cu două capete aflate în contradicție. Răspunsul binecuvântat la aceasta este calitatea de Cap a lui Hristos.
Hristos este văzut ca și Cap al întregii creații și, de asemenea, ca și Cap al Trupului, al Adunării. El va împăca toate lucrurile de pe pământ și din cer, însă deja i-a împăcat pe cei credincioși. Slujirea cu privire la evanghelie și cea cu privire la Adunare i-au fost încredințate de El apostolului Pavel. Sunt astfel instituite două categorii de resurse: cea pentru lume și cea pentru sfinții Săi. Această epistolă conține hrană cerească, de natură să ne păzească de orice rău, chiar și în formele sale cele mai subtile.
L. M. Grant