Domnul este aproape GBV

Partea practică a Epistolei către Romani începe cu capitolul 12. În toate epistolele sale, Pavel demonstrează că este un adevărat învățător, însă nu într-un fel teoretic. Este interesant felul în care el face aici introducerea instrucțiunilor practice: prin har! Harul lui Dumnezeu nu este doar pentru mântuirea păcătosului, ci și pentru provocările zilnice din viața celui credincios.

Apostolul ne oferă două repere ajutătoare pentru împlinirea responsabilităților noastre. Mai întâi, el ne îndeamnă la umilință, pentru a nu gândi despre noi înșine mai presus de ceea ce se cuvine. Adesea avem gânduri înalte și păreri bune despre noi înșine. În general, modestia nu ne caracterizează, de aceea trebuie s-o învățăm. Acest lucru este adevărat cu privire la caracterul nostru, la abilitățile noastre și la felul în care le putem fi folositori altora. Trebuie să fim onești și să recunoaștem că educația și cultura noastră ne pot feri să exprimăm înaintea altora părerea bună despre noi înșine, însă facem acest lucru în gândurile noastre.

Totuși, gândirea noastră ar trebui să fie folosită pentru gânduri cumpătate, potrivit cu măsura credinței pe care o avem. Prin urmare, după modestie vine cumpătarea. În felul acesta putem vedea care este măsura credinței noastre, cu care le putem fi de ajutor altora. Nu vorbim aici despre daruri speciale, date de Domnul unui număr limitat de credincioși, ci de ceea ce El ne-a dat fiecăruia dintre noi, pentru folosul celorlalți. Această măsură personală de credință poate fi folosită în diverse feluri: în slujirea prin vorbire; în slujirea cu mâinile, prin ajutorarea practică; în slujirea cu inima, prin manifestarea îndurării și a compasiunii. Fie ca Domnul să ne arate fiecăruia propriile posibilități, iar apoi să ne facem cu toții lucrarea, cu smerenie și cumpătare!

F. Ulrich