Domnul este aproape GBV

Prin aceasta, Domnul arată, în primul rând, că El nu mai poate fi „atins“, sau cunoscut după carne, în legătură cu pământul și cu Împărăția pământească, ci în relații noi și cerești.

În al doilea rând, Domnul vorbește despre ucenici, numindu-i: „Frații Mei“. Niciodată nu mai vorbise despre ucenici ca fiind frații Săi, însă, după ce i-a sfințit prin moartea Sa, El nu Se rușinează să-i numească frați (Evrei 2.11). După cum mireasa din Cântarea Cântărilor spune: „Eu sunt a preaiubitului meu și preaiubitul meu este al meu“ (Cântarea Cântărilor 6.3), în același fel, Maria, în dragostea inimii ei pentru Domnul, spune: „Domnul meu“; iar Isus, în măreția dragostei Lui, răspunde numindu-i pe ai Săi: „Frații Mei“.

În al treilea rând, învățăm că ai Săi sunt aduși în relații noi și cerești, pentru că Domnul vorbește nu doar de înălțarea Sa, prin care avea să lase pământul pentru cer, ci și de faptul că El Se întorcea la o Persoană – Tatăl – cu Care, prin lucrarea Sa, El ne aduce în relație, chiar în relația Sa proprie, astfel că poate spune: „Tatăl Meu și Tatăl vostru“, „Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru“. El merge să ne reprezinte înaintea Tatălui, iar noi suntem lăsați aici jos pentru a-L reprezenta pe El înaintea lumii.

Maria are favoarea deosebită de a fi instrumentul folosit de Domnul pentru a comunica aceste binecuvântări noi și cerești către ucenici, iar acest lucru ne reamintește un adevăr pe care adesea îl învățăm încet și îl uităm repede, că Domnului Îi place să folosească instrumente slabe și smerite pentru a-Și împlini lucrările. De foarte multe ori, Dumnezeu a încredințat lucrări mărețe acelora care erau mici și slabi în ochii oamenilor. Creștinismul a fost introdus printr-un Prunc aflat într-o iesle; Împărăția a început cu un grăunte de muștar; iar relațiile noi și cerești sunt făcute cunoscut unei femei care plânge.

H. Smith