Domnul este aproape GBV

Starea noastră este prezentată, în Efeseni 2.1, ca fiind „morți în greșeli și în păcate“. Următorul verset remarcă faptul că umblam în aceste greșeli și păcate; însă acest lucru se explică prin aceea că moartea despre care se vorbește este moarte față de Dumnezeu. Aceia care sunt morți față de divinitate sunt foarte vii în ce privește „mersul lumii acesteia“ și „prințul puterii văzduhului“, care lucrează în „fiii neascultării“. A fi morți față de Dumnezeu este în totul echivalent cu a fi vii față de lume și față de diavol; starea dintâi este consecința celeilalte.

Acest fapt întărește afirmația solemnă făcută în Romani 3.11: „Nu este niciunul care să înțeleagă, niciunul care să-L caute pe Dumnezeu“. Nu există niciun om drept (Romani 3.10) – aceasta este o stare rea. Dar este și mai rău că niciunul nu înțelege, pentru că aceasta dovedește nu doar o stare de ignoranță, ci una de insensibilitate. Și mai rău decât toate acestea este că niciunul nu dorește să înțeleagă sau să-L caute pe Dumnezeu, pe Cel la care există dreptatea, înțelegerea și viața. În omul natural nu se găsește nimic care să-L dorească pe Dumnezeu. Omul nu este drept; nu înțelege că nu este drept; nu are nicio dorință după Dumnezeu, care este drept. Într-un cuvânt, este mort față de Dumnezeu.

Din moment ce aceasta este starea tristă în care ne aflăm din punct de vedere natural, înțelegem că singura noastră speranță este ca Dumnezeu să ia inițiativa cu privire la noi în har suveran. Noi suntem capabili să luăm inițiativa doar în rău, dar suntem morți cu privire la tot ceea ce este din Dumnezeu; prin urmare, orice mișcare trebuie să vină de la El.

Dumnezeu deci este Acela care trebuie să lucreze. Însă cum trebuie să facă El acest lucru? Vor rezolva oare reformarea, educarea sau instruirea problema noastră? În niciun caz! Nu există nicio rezolvare fără aducerea la viață, pentru că aducerea la viață înseamnă dăruirea vieții.

F. B. Hole