Domnul este aproape GBV
Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Moise către tot Israelul, dincoace de Iordan, în pustie, în câmpie, în dreptul Sufului, între Paran și Tofel și Laban și Hațerot și Di-Zahab. Sunt unsprezece zile de mers de la Horeb, pe calea Muntelui Seir, până la Cades-Barnea.
Deuteronom 1.1,2
Scriitorul inspirat are grijă să ne prezinte, în modul cel mai clar, locul și împrejurările în care cuvintele acestei cărți au fost rostite în auzul poporului. Israel nu trecuse încă Iordanul. Ei se aflau chiar în fața acestuia, pe acea parte a Mării Roșii unde puterea măreață a lui Dumnezeu fusese manifestată într-un mod atât de glorios, cu aproape patruzeci de ani înainte. Poziția în care ei se aflau ne este descrisă în mod detaliat, lucru care ne arată cât de deplin Se implică Dumnezeu în lucrurile privitoare la poporul Său. El era interesat de toate acțiunile și de toate căile lor. El a păstrat o evidență atentă a tuturor popasurilor pe care ei le-au făcut. Nu a existat nicio împrejurare care să fi fost în legătură cu ei, oricât de neînsemnată, pe care harul Său plin de îndurare să nu o consemneze. El a fost prezent în toate împrejurările. Ochii Săi au urmărit în mod continuu acea adunare ca întreg, dar și pe fiecare membru în parte. Zi și noapte, El a vegheat asupra lor. Orice etapă a călătoriei lor s-a aflat sub grija Lui plină de îndurare. Nu a existat nimic, oricât de neînsemnat ar fi fost acel lucru, de care El să nu fi ținut cont; după cum nu a existat nimic, oricât de mare ar fi fost acel lucru, care să fi depășit puterea Lui.
Așa au stat lucrurile cu Israel în pustie, în vechime; și la fel stau lucrurile cu Adunarea, în timpul de acum – cu Adunarea ca întreg, dar și cu fiecare membru în parte. Ochii Tatălui se odihnesc asupra noastră în mod continuu, brațele Lui veșnice sunt în jurul nostru și deasupra noastră, zi și noapte. „El nu-Și întoarce ochii de la cei drepți“ (Iov 36.7). El socotește până și perii capului nostru și Se implică, cu infinită bunătate, în orice lucru care este în legătură cu noi. S-a angajat să îngrijească El Însuși de toate nevoile și problemele noastre. Vrea ca noi să aruncăm orice grijă asupra Lui, având convingerea fermă că El o va rezolva. El ne invită, în marea Sa îndurare, să aducem totul la picioarele Lui, fie că este vorba de un lucru mare, fie mic.
C. H. Mackintosh