Domnul este aproape GBV

Știm că plata păcatului este moartea. De asemenea știm că Adam și Eva au fost atenționați că, în ziua în care aveau să mănânce din rodul pomului cunoștinței binelui și răului, urmau să moară. Înțelegem de asemenea că toți au păcătuit și că omul nu poate nicidecum să rezolve această problemă a păcatului – nici bogățiile, nici faptele, nici dreptatea proprie, nimic nu îl poate îndreptăți înaintea lui Dumnezeu. Astfel că, prin credință, înțelegem și acceptăm lucrarea încheiată a Înlocuitorului nostru, a Domnului Isus Hristos, care a murit pentru noi.

Dar poate ne întrebăm de ce a fost necesară o astfel de moarte, atât de crudă, atât de dureroasă, atât de rușinoasă și atât de cumplită. Da, știm că unele dintre suferințele Domnului au fost profețite în Vechiul Testament și că acele locuri din Scriptură trebuiau să se împlinească. Însă, de vreme ce Dumnezeu Însuși a scris Biblia, ne gândim că El ar fi putut s-o scrie fără acele profeții, a căror împlinire avea să fie atât de dureroasă pentru Domnul Isus. Pedeapsa cu moartea din Vechiul Testament era omorârea cu pietre, însă moartea Domnului a fost cu mult mai dureroasă decât aceasta. Pe lângă rușinea, părăsirea și trădarea suferite înainte și în timpul morții Sale, El a suferit și o imensă durere fizică. Pe spatele Său au fost trase „brazde“ cu biciul, iar fața Lui a fost desfigurată mai mult decât a oricărui om; barba I-a fost smulsă, I-a fost așezată pe cap o coroană de spini, după care a fost bătut peste ea cu o trestie; a fost scuipat și batjocorit de o întreagă ceată de ostași romani; a murit răstignit, cu tot ceea ce implică aceasta, aflat între doi tâlhari; și hainele Lui au fost împărțite de cei care L-au răstignit.

Nu există dragoste mai mare decât aceasta, ca cineva să moară de o astfel de moarte, și nu pentru niște prieteni, ci pentru niște vrăjmași. Ce Mântuitor minunat avem! Ascultarea Lui față de Tatăl Său a fost la fel de infinită ca dragostea Lui pentru noi. Să ne închinăm înaintea Lui, plini de recunoștință!

A. Blok