Domnul este aproape GBV

Toate acestea erau o înfățișare simbolică. Mai întâi, mântuirea câtorva rămâne un adevăr de primă importanță, ca și în timpul potopului; acest adevăr era cu atât mai important pentru acești creștini, cu cât ei urmau să asiste în curând la prăbușirea națiunii lor sub judecată. Apoi apostolul insistă asupra adevărului fundamental că nu poți fi salvat decât prin apă. Apa – simbol al morții – fie ne înghite, fie ne salvează atunci când avem corabia drept refugiu. Și același simbol al morții, apa, ne salvează și acum.

Cât de important era ca aceste lucruri să fie prezentate acestor iudei deveniți creștini! Ei ieșiseră din iudaism prin botez – imagine a ceea ce îi salvase pe Noe și pe cei din familia lui: dacă un iudeu nu era botezat, el nu era nicidecum salvat. De aceea apostolul spune: „vă salvează“. El adaugă: „vă salvează și pe voi acum“, făcând aluzie la potopul de odinioară. Iudeii aveau și o apă de curățire, dar aceasta nu-i curăța decât de necurățiile cărnii, în timp ce botezul era un cu totul alt lucru. În botez, care înseamnă moartea lui Hristos, omul cere să aibă o conștiință bună, fiind mântuit, în trecerea prin moarte, prin învierea Aceluia cu care a trecut împreună prin moarte. Așa au stat lucrurile în cazul potopului. Corabia, un Hristos care a traversat moartea, îi poartă în înviere spre celălalt mal pe cei care și-au găsit refugiul în El. Așa cum corabia s-a oprit pe muntele Ararat, și corabia noastră s-a oprit sus, în cer. Lucrarea este încheiată; eu pot avea o conștiință bună; Dumnezeu nu-Și mai amintește de păcatele mele, iar Acela care mi-a dat această conștiință bună Se află în cer. Potrivit învățăturii apostolului Petru, eu nu mă aflu acolo acum, deși am fericita și deplina siguranță că lucrarea care îmi va da intrare liberă acolo este împlinită pentru totdeauna. Cel care mi-a dobândit această parte Se află la dreapta lui Dumnezeu, având îngerii, autoritățile și puterile la picioarele Sale. Acela este locul în care mă introduce botezul creștin!

H. Rossier