Domnul este aproape GBV
Lecții din viața lui Ioiachin (1) – Umilință și eliberare
Ioiachin, împăratul lui Iuda, a ieșit la împăratul Babilonului, el și mama lui și slujitorii lui și căpeteniile lui și famenii lui; și împăratul Babilonului l-a luat în anul al optulea al împărăției sale.
2 Împărați 24.12
Alături de precizarea că Ioiachin a făcut ce era rău în ochii Domnului, despre el nu se mai menționează decât că s-a predat împăratului Nebucadnețar. De fapt, această predare este singura faptă a lui care merita să fie menționată, faptă din care putem învăța lucruri importante.
Cuvintele pe care Ieremia le profețise cu privire la Ioiachin s-au împlinit acum: el și mama lui au fost duși într-o altă țară, unde aveau să moară (Ieremia 22.24-26). Au avut aceste cuvinte o influență asupra lui Ioiachin, determinându-l să se predea? Nu știm, însă putem remarca faptul că, în loc să se împotrivească lui Dumnezeu și cuvintelor Lui spuse prin Ieremia, Ioiachin s-a smerit. Nu știm nici dacă smerirea lui a fost una naturală sau nu, însă vedem că Dumnezeu, în căile Lui de cârmuire față de oameni, i-a dat har lui Ioiachin, datorită alegerii pe care acesta o făcuse. Dumnezeu l-a păstrat în viață, pe el și pe cei din familia lui, spre deosebire de ceea ce i s-a întâmplat lui Zedechia.
Am putea gândi că cei deportați au fost cei mai răi, însă, după ce au fost duși la Babilon, Domnul i-a dat o viziune lui Ieremia (Ieremia 24), în care a văzut două coșuri cu smochine, unele foarte bune, iar altele foarte rele. Domnul I-a spus lui Ieremia că smochinele bune îi simbolizau pe cei care fuseseră duși în captivitate și că acestora avea să le facă bine, în timp ce smochinele rele îi simbolizau pe cei rămași în Ierusalim cu Zedechia, iar asupra lor avea să vină judecata.
Este întotdeauna bine să ne smerim „sub mâna tare a lui Dumnezeu“, oricât de dezavantajos ar putea părea la prima vedere. Dumnezeu stă împotriva celor mândri, însă le dă har celor smeriți.
A. Leclerc