Domnul este aproape GBV

Fără îndoială, câmpiile Moabului au fost locuri binecuvântate pentru poporul lui Dumnezeu, până ce acesta a intrat în țară, dar acum nu mai erau. Dumnezeu Și-a condus poporul în plinătatea moștenirii lui, în țară. Să te întorci la lucruri vechi, după ce Dumnezeu te-a scos din ele, înseamnă să disprețuiești dragostea și harul lui Dumnezeu.

Dar oare noi suntem mai buni decât Elimelec? Nu găsim și noi uneori multe motive să părăsim „locul“ sau „poziția“? Înaintea lui Dumnezeu, niciunul dintre aceste motive nu stă în picioare. Ceea ce pare că este al poporului lui Dumnezeu, adică o mărturie de formă, pentru că izvorăște din omul natural și pentru că autoritatea Domnului Isus nu este recunoscută, chiar dacă este o strângere laolaltă care se vrea în jurul Domnului Isus, este ceea ce urăște Dumnezeu. Lui Îi este neplăcut ca o asemenea stare să fie legată de poporul Lui; El nu poate tolera o asemenea stare. Înaintea lui Dumnezeu nu rămâne în picioare niciun motiv: El vrea numai ceea ce El a poruncit. Tot ceea ce avem de făcut este să ascultăm. Elimelec s-a dus la Moab nu pentru că voia ca el și familia lui să crească în harul și în cunoașterea lui Dumnezeu, nici ca să-L poată slăvi pe Dumnezeu în mijlocul obiceiurilor și a căilor unei lumi așa-zis credincioase în zilele noastre, în mijlocul creștinătății de nume. El voia să-și satisfacă dorințele naturale.

Dacă ne cercetăm inimile în lumina lui Dumnezeu, în curând se descoperă care sunt gândurile care ne însuflețesc. Se va vedea dacă singura noastră dorință este de a asculta de Dumnezeu sau dacă urmărim alte scopuri. Dacă Dumnezeu a oprit ploaia în Betleem, din pricină că El n-a fost onorat așa cum se cuvine acolo, era El oare mai onorat în Moab? Și nu trăia în Betleem o rubedenie bogată și puternică, în stare să ajute? Ei îl știau bine și știau că el este gata să facă aceasta, însă nu se gândiseră la el și nu-și puseseră încrederea în el. Dar nu este tot așa și cu noi? Dacă ne-am încrede în El, în Adevăratul nostru Boaz, dacă ne-am gândi la El, n-am porni pe alte căi, căutând să rezolvăm prin puterea noastră proprie greutățile care se ivesc.

H. L. Heijkoop