Domnul este aproape GBV
Mai bine doi decât unul, pentru că au o bună răsplată pentru truda lor … și o funie împletită în trei nu se rupe ușor.
Eclesiastul 4.9,12
Aceste versete sunt de obicei citite la nunți, însă este evident că Eclesiastul a avut în vedere un scop mai larg atunci când a scris despre diferitele relații și despre binecuvântările care decurg din ele.
În primul dintre ele, el vorbește despre trudă. Într-adevăr, este nevoie de trudă pentru a menține o relație în bune condiții. Acest lucru se aplică tuturor situațiilor de „sub soare“ în care ne-am putea afla, ca ființe omenești. Însă relațiile dintre cei credincioși trebuie însoțite de o trudă specială: relația de căsătorie, de familie, de adunare și cea legată de lucrarea Domnului.
În fiecare dintre aceste relații este necesar ca, din când în când, să ne aducem aminte de regulile biblice conform cărora trebuie să trăim și să lucrăm împreună. Și ce este de făcut atunci când se ivește o problemă? Trebuie ca unul dintre noi să ia inițiativa și să-l abordeze pe celălalt. Dacă au fost comise greșeli, dacă cineva s-a făcut vinovat față de altcineva, există întotdeauna calea mărturisirii și a iertării. Un astfel de efort va avea întotdeauna o bună răsplată.
Chiar dacă uneori pot apărea complicații, merită să nu străbatem drumul singuri. Se menționează de asemenea pericolul căderii. Cine nu cunoaște despre acest lucru? Cât de bine este deci să ai pe cineva care să te ridice! Iar într-o lume din ce în ce mai digitalizată și mai rece din punct de vedere moral, avem nevoie de căldura dragostei frățești. Nu trebuie să căutăm, așa cum a făcut Petru, căldura focului acestei lumi necredincioase (Ioan 18.18), ci căldura de care să ne bucurăm trebuie să fie cea a părtășiei celor credincioși.
Și să nu uităm că, în cele din urmă, „funia împletită în trei“ este cea care nu se rupe. Noi îi dezamăgim pe unii, iar alții ne dezamăgesc pe noi, însă dacă relațiile noastre sunt întemeiate în Domnul și sunt întărite de El, ele nu se vor rupe în perioade de criză.
F. Ulrich